Templul Artemisei

Templul Artemisei (Diana la romani) din Efes (oraş de pe coasta vestică a părţii asiatice a Turciei de azi) a fost ridicată pe un teren mlăştinos, într-o zonă seismică, dar a rezistat mai multe secole înainte de a fi distrus ... de mîna omului. Artemis era venerată în Grecia ca fiica lui Zeus, zeiţa "fecioară" a Lunii şi a vînătorii. Potrivit mitului, statuia Artemisei a căzut la Efes din cer şi se crede că tradiţia se referă la un metiorit (Pliniu povesteşte despre o piatră imensă aflată deasupra intrării în templu).
Construcţia templului a durat 220 de ani (650-430 î.Hr.) şi s-a impus îndeosebi prin coloanele masive monolite, în număr de 127, înalte de 18 metri, dintre care unele sculptate, şi prin marmură albă. După incendiul care a distrus templul în anul 356 î.Hr., monumentul a fost restaurat, fiind mai fastuos. Templul a devenit un adevărat muzeu al artelor plastice.
Declinul său a început în secolul al III-lea d.Hr., cînd a fost jefuit de goţi şi distrus în anul 263. După edictul din anul 392 care cerea închiderea edificiilor de cult păgîne, templul şi-a încetat existenţa. 8 coloane de marmură verde au fost duse, în secolul al VI-lea, la Bizanţ şi folosite la construcţia Bisericii "Sfînta Sofia". Rămăşiţele templului, descoperite în 1870, indică că a fost cea mai mare clădire din lumea greacă.