Un mit venit din negura vremilor ne relatează despre amazoane, neîfricate călăreţe care au trăit cu peste două milenii în urmă. Cuvîntul "amazoană" înseamnă din greacă "cea care n-are un sîn". Comform legendei, aceste luptătoare îşi tîiau un sîn pentru a putea trage mai uşor cu arcul. Încă istoricul grec Diodor din Sicilia pomenea despre ele, în secolul I î.Hr., dar informaţia principală vine de la Herodot, care ne permite să înţelegem că nu e doar un mit. Comform mitologiei greceşti, amazoanele care populau o regiune la estul Mării Negre, au provenit din uniunea dintre Ares, zeul războiului şi nimfa Harmonia. Amazoanele se unesc cu bărbaţii doar pentru reproducere şi îşi ucid pruncii de sex masculin. După Herodot, "o fată nu se căsătoreşte înainte de a fi omorît un duşman". Bărbaţii sunt înlăturaţi de la afacerele satului şi îndeplinesc, în această societate matriarhală, doar îndeletnicirele casnice.
Mitul amazoanelor este reluat şi în faptele eroice ale lui Hercule: acesta este trimis să fure centura lui Hipolite (Hippolyte), regina amazoanelor. În "Iliada" lui Homer, aceste luptătoare sunt pomenite de trei ori, însă fără indicaţii care ne-ar ajuta să acredităm existenţa lor reală. La început, mitul grecesc situa acest popor al amazoanelor în Caucaz, apoi, după colonizarea trptată a regiunii, tot mai departe spre est. Acelaşi Herodot scrie că amazoanele au migrat în Sciţia, lîngă actuala Mare Azov. Unii consideră că mitul se bazeaz pe existenţa unor societăţi în care femeile deţineau drepturi egale cu bărbaţii, inclusiv de a lupta în războaie (societatea nomadă din Kurgan, Rusia, popoarele din Kazahstan), găsindu-se morminte cu schelete de femei îngropate cu armele lor. Rîul Amazon din America a fost denumit astfel în amintirea luptelor purtate de femei indigene războinice, de conchistadorul Francisco de Orellana, care a explorat fluviul în 1540.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu