Alexandru cel Mare

Viața și moartea lui Alexandru cel Mare s-au transformat în legendă. Marele conducător de oști era considerat fiul mistic al zeului Zeus-Amon, origine susținută cu fervoare de însăși mama lui, Olimpia, care la educat pe Alexandru în spiritul divinității sale.
Băiatul s-a născut într-o zi furtunoasă de octombrie, cu fulgere și tunete, care erau simbolul lui Zeus-Amon. Se spune că în timpul facerilor pe acoperișul apartamentelui reginei au șezut doi vulturi, agățați împreună, semn care a fost înterpretat ca domnia copilului nou-născut asupra a două imperii. Acest fapt s-a adeverit după cucerirea Imreriului Grec și a celui Persan, vis nutrit de Alexandru din copilărie și considerat o misiune providențială.
La vîrsta de 18 ani, tînărul prinț avea în urmă patru războaie în care jucase un rol important alături de tatăl său, regele Filip, o perioadă de guvernare a Macedoniei ca regent, și reușește să cîștige admirația tuturor bărbaților macedonieni. Asasinarea regelui Filip pare să fi fost incitată și încurajată de soția repudiată, Olimpia, și de Alexandru. Astfel, în anul 336 î.Hr., la nici 20 de ani, prințul a devenit rege al Macedoniei.
Alexanru Macedon avea o fire complexă: atlet și pasionat de poezie, ascet macedonian și prinț oriental, bețiv și melancolic, netulburat și impulsiv, crud și sensibil, strateg lucid și aventurier nechibzuit. A ars Teba, fiindcă s-a înfuriat, l-a executat pe iubitul și bătrînul general Parmenion, deoarele l-a bănuit de trădare, l-a înjunghiat, într-un acces de furie, pe fratele doicii sale, a trecut prin foc și sabie ținuturi intinse, nimicindu-i cu cruzime pe localnici, inclusiv pe femei și copii; în același timp, s-a purtat deosebit de respectuos cu soția și copii împăratului persan Darius, făcuți prizonieri, l-a transformat pe unul dintre dușmanii săi, cu care a luptat, pe Poros, în prietenul său, a refuzat să bea apă cînd armata sa murea de sete.

Cel mai lung război din istorie

Cel mai lung război din istorie a durat 335 de ani, perioadă în care însă nu s-a tras nici măcar un foc de armă şi nimeni nu a fost rănit sau ucis. Acest război, între provinciile Olandei şi insulele Scilly, a început în 1651.
În timpul războiului civil din Anglia (1642-1651), tabără parlamentară i-a alungat pe regalişti tot mai departe de Londra, pînă cînd aceştia au fost nevoiţi să se refugieze pe insulile Scilly. Olanda a făcut front comun cu tabara parlamentarilor şi şi-a trimis armata în lupte împotriva flotei regaliştilor. Flota olandeză a fost atît de rău bătută, încît a hotătrît să declare război insulelor Scilly. Însă, după cîteva luni, regaliştii au capitular în faţa parlamentarilor, fapt care i-a făcut pe olandezi să uite de războiul declarat.
Auzind zvonuri precum că insulele Scilly ar fi încă în război cu Olanda, un istoric britanic a început să facă cercetări în 1985. Într-adevăr, ambasada Olandei din Londra a confirmat că mai există o declaraţie de război în scris. Ambasadorii celor două ţări au fost de acord să pună capăt acestor acestui război bizar, semnînd un tratat de pace la 17 aprilie 1986.

Cel mai scurt război

Cel mai scurt război din istorie a fost cel dintre Anglia şi Zanzibar (acum parte din Tanzania). Războiul care a avut loc în ziua de 27 august 1896, a durat nici mai mult nici mai puţin de 38 de minute. Totul a început cînd sultanul Zanzibarului, care colaborase de bunăvoie cu englezii, a murit la 25 august 1896, fiind urmat la tron de nepotul său, Khalid bin Bargash, despre care se ştie că nu accepta relaţii paşnice cu britanicii. Gîndindu-se că s-ar putea duce tratative mai favorabile cu un alt conducător, britanicii i-au dat un ultimatum lui Khalid bin Bargash să abdice. Refuzînd să renunţe la tron, Bargash a convocat flota militară, care însă avea la dispoziţie doar o navă veche de război, şi a fortificat palatul. Britanicii, pe de altă parte, au trimis 5 nave moderne de război în portul din Zanzibar, din care au coborît două batalioane de soldaţi care au asediat palatul. Bargash şi-a dat seama că nu are nici o şansă de victorie şi a încercat în ultimul moment să negocieze pacea, dar era prea tîrziu.
La 27 august 1896, ora 9:00, cînd ultimatumul a expirat, armata britanică a scufundat flota sultanului, adică singura navă, după care a atacat şi distrus complet palatul. În jur de 500 de oameni, majoritatea soldaţi a lui Bargash, au murit. Bargash a fugit, s-a ascuns la ambasada Germaniei, ţară în care a primit ulterior azil politic. Asfel, războiul s-a terminat la 9:40, ora la care sultanul a fugit la ambasadă.