Masini cu nume de legenda

Lux, libertate, putere şi curse, toate aceste elemente se regăsesc în denumirile unor modele ce au făcut istorie.

Mustang

Ford a lansat pe 17 aprilie 1964 Mustang, un nume ce semnifica în spaniolă fără stăpân, ceva care aparţine tuturor şi nimănui. Nici reprezentanţii Ford nu au anticipat că această maşină va face senzaţie, clienţii ajungând să doarmă în faţa magazinelor pentru a fi siguri că vor reuşi să pună mâna pe supercar. Numai în prima zi de vânzare, au intrat în posesia americanilor 22.000 de unităţi, pentru ca în 1966 pragul de un milion de unităţi să fie atins. Mustang este o adevărată legendă americană şi a industriei auto, numele bolidului făcând furori şi în zilele noastre.

Rolls Royce

Rolls Royce a găsit ceea ce toţi constructorii auto au căutat: un nume care să exprimă delicateţea şi luxul unui autoturism. Iar impunătorul exemplar este deopotrivă surprinzător şi soft touch. Producţia a început în anul 1955 şi a înlocuit mai vechiul Silver Dawn. Silver Ghost este considerata cea mai valoroasa masina din lume, in 2005 valoarea asigurata a masinii era de 35 milioane $.

Cine a fost primul, oul sau găina?

Celebra dilemă cu întâietatea oului sau a găinii a fost rezolvată de cercetătorii de la Universităţile Warwick şi Sheffield. Iar răspunsul este ... găina!
Pentru această descoperire ei au studiat modul de formare a cojii de ou împreună cu toate componentele sale, utilizând supercomputerul HECToR, unul din cele mai performante din UK, împreună cu softul și expertiza celor de la Numerical Algorithms Group. În urma cercetărilor s-a descoperit că proteina ovocledidin-17 (OC-17) joacă un rol esențial în formarea cojii și folosește la transformarea carbonatului de calciu în cristale de calcit, acționând ca un catalizator în creșterea rapidă a cojii de ou. Fără această proteină oul nu s-ar putea forma. Iar cum proteina OC-17 se poate găsi doar în ovarele găinii, se poate deduce destul de simplu că găina a fost înaintea oului.
Cercetătorii cred că o astfel de analiză a modului cum se produce cristalizarea în natură poate să ajute în înțelegerea cât mai bună a modului cum trebuie realizată și controlată cristalizarea artificială.

Pantofii minune

Oamenii de ştiinţă americani au creat recent nişte pantofi capabili să distrugă bacteriile şi să elimine astfel mirosurile neplăcute. Dispozitivele, numite „SteriShoes”, ucid organismele microscopice cu ajutorul razelor ultraviolete, notează Daily Mail.
Razele UV sunt folosite adesea în spitale, cabinete stomatologice sau bazine de înot datorită proprietăţilor dezinfectante, însă nu au mai fost utilizate niciodată până acum pentru îndepărtarea mirosurilor urâte din încălţăminte. Aparatul creat de compania americană Shoe Care Innovations trebuie introdus într-un pantof, iar apoi trebuie apăsat butonul din spate pentru a fi pus în funcţiune. El are nevoie de numai 45 de minute pentru a distruge 99,9 la sută dintre bacterii.
„Aceşti pantofi sunt recomandaţi de doctori deoarece reprezintă o metodă de a scăpa de bacterii, de mirosul neplăcut şi de riscul de infectare a picioarelor, fără a fi necesară utilizarea unor produse chimice, care pot avea efecte adverse”, a declarat Rainer Kuehling, din partea Shoe Care Innovations.
Pantofii SteriShoe pot fi cumpăraţi doar în pereche, pentru suma de 130 de dolari.

Nanotehnologia – era viitorului

Nanomașini, nanoclădiri, nanoorgane, într-un cuvînt nanotehnologii. Aceste microdispozitive, formate din parți mobile de marimea a numai cîtorva atomi, se construiesc deja.
Elementul de compunere "nano" ("pitic") face referință la termenul "nanometru", utilizat pentru desemnarea unui atom și care constutuie a miliarda parte a unui metru. Pentru a vedea un "nano" ne trebuie un microscop electronic: cum altfel să vezi un corp cu diametru căt a milioana parte dintr-un milimetru?
Nanomașinele sunt asamblate atom cu atom, folosindu-se softuri performante și microscoape STM. Minusculile dispozitive, majoritatea facute din silicon, au un potențial uriaș: micromașinile pot prelua functii ale organismului uman – curăță sîngele, produce insulina necesară, transmite semnalele creierului etc.
Realizarea acestor proiecte nu ține de domeniul fantasticului, ci de un viitor apropiat. Nanotehnologia permite crearea meterialelor "intelegente", care reacționează la solicitarile din exterior și chiar se autodistrug la sfrșitul perioadei lor de viață.
Un astfel de material cu memorie este nitinolul – un aliaj cu nichel, titan și alte elemente chimice. Nitinolul are proprietatea de a reveni la forma și dimensiunle inițiale ale obiectului. El este deja folosit la constructia unor parți ale avioanelor, din el se fabrica proteze dentare și rame pentru ochelari. A fost utilizat la reconstrucția Bisericii "Sf. Francis din Assisi", Italia, pentru a o proteja de efectele unui viitor cutremur (a fost distrusă de cutremurul din 1997).

Reconstrucția navei "Titanic"

Reconstrucția navei "Titanic", scufundate în 1912, este considerată de unii o realitate ce ține de viitor. La sfîrșitul mileniului, cîteva companii se declarau dornice și capabile s-o realizaze. Și nu oricum, dar rămînînd întru totul fidele originalului. Alții consideră proiectul o utopie: transatlanticul va trebui să suporte o serie de modificări esențiale care îl vor schimba radical înfățișarea de altădată.
Printre acestea se numără lichidarea vastelor sufragerii cu tavane de 8 metri înălțime, lărgirea scărilor pentru evacuarea pasagerilor în caz de urgență (normele antiincendiare o impun), excluderea lemnului și utilizarea unor materiale neinflamabile, mărirea numărul șalupelor (48 în loc de 20), înlocuirea enormelor turbine cu vapori prin motoare discrete (normele antipoluare o necisită), instalarea cuvelor de stocare a deșeurilor și a conductelor de canalizare, a aparatelor de aer condițianat, a cablurilor de televiziune și telefonie (comfortul modern nu poate fi neglijat) etc., toate acestea soldîndu-se cu construcția unui nou vas. În plus, proiectul este grozav de costisitor, iar "noul Titanic" va deveni o navă de lux care îi va plimba pe turiștii bogați în croazieră în Caraibe. Comparat cu navele moderne, nu va mai avea nimic titanic.
Ieșit în larg în 1912, Titanicul își merită numele: era cel mai mare pachebot al vremii, cel mai lung, cel mai larg și cel mai greu. Astăzi însă cele 46.000 de tone ale lui și cei 268 de metri în lungime pălesc pe lîngă transatlanticele moderne, care au greutate de peste 100.000 de tone și lungime de o jumătete de kilometru. Acest proiect este nu doar irealizabil, ci și nedemn de legendă, comform multor oameni.