O nouă abordare a viselor

Oamenii de ştiinţă susţin că visele ne permit să găsim răspunsul problemelor din viaţa de zi cu zi în timp ce dormim.
Chiar dacă nu toate persoanele sunt capabile să-şi amintească visele, adevărul este că toţi avem vise atunci când dormim, nu există noapte fără vise.
Oamenii de ştiinţă se tot întreabă care este rolul acestui fenomen, şi se pare că a fost “rezolvat” în cele din urmă misterul: visul este ca o gândire, dar o gândire diferită de cea pe care o avem când nu dormim. În cazul în care psihologul Deirdre Barrett de la Universitatea Harvard se află pe drumul cel bun cu aceste dezvăluiri, putem rezolva într-adevăr probleme în timpul somnului.
De ce visam? Care este rolul acestui fenomen? Nu doar oamenii de ştiinţă ci întreagă omenire a încercat să răspundă acestor întrebări de la începutul timpului. Unele persoane cred că prin vise se pot avea contacte cu spirite, altele cred că visele reflectă traume fizice sau psihice pe care nu suntem capabili să le exprimăm în mod conştient.
Iată că există o nouă abordare a acestui fenomen. Într-un articol scris pentru revista online LiveScience, Rachael Rettner explică că funcţia somnului este să ne ajute în rezolvarea problemelor. În cazul în care ar fi adevărat, natura ne-a oferit un mecanism pentru a rezolva enigme din viaţa noastră.
Studiul realizat de Deirdre Barret porneşte de la premisa că visele sunt întotdeauna foarte vizuale şi conţin un subiect de cele mai multe ori ilogic.
Barrett este de părere că visul este de fapt un alt mod de gândire, unul care are loc într-o stare uşor diferită faţă de aceea pe care o avem când suntem treji. Chiar dacă visăm, continuăm să încercam rezolvarea problemelor pe care le avem de zi cu zi.
Trebuie să ţinem cont şi de drumul urmat de om pe parcursul evoluţiei sale. Este foarte puţin probabil ca un mecanism care nu ar oferi niciun avantaj să fie susţinut timp de milioane de ani, visele nu ar trebui să fie o excepţie în această regulă.
Barrett a realizat experimente specifice, concepute pentru a testa teoriile sale.
Într-unul, a cerut unui grup de studenţi voluntari să aleagă o problemă şi să încerce s-o rezolve în timpul somnului. Problemele nu au fost ştiinţifice, ci unele simple, dar voluntarii nu ştiau răspunsul. Se axau pe problemă în fiecare seară înainte de culcare, şi după câteva săptămâni, aproximativ unul din patru a avut un vis care conţinea răspunsul.
Barrett, în timpul experimentelor sale, a constatat că ar putea fi abordat aproape orice tip de probleme, de la ghicitori matematice până la probleme legate de artă. Dar aproape mereu, cea ce mereu se putea rezolva în vise erau problemele care obligau persoanele să vizualizeze ceva în mintea lor, aşa cum se întâmplă când un inventor îşi imaginează noua sa creaţie.

"Timpul biologic" al corpului uman

Specialiştii au înregistrat un şir de curiozităţi cu privire la "timpul biologic" al corpului uman. Omul are un maximum al temperaturii la orele 16-20 şi un minimum la orele 4-8. Frecvenţa pulsului, debitul cardiac şi presiunea arterială au un maxim la orele 12-18 şi un minim la orele la orele 2-4. Consumul de oxigen şi producerea de bioxid de carbon, precum şi ventilaţia pulmonară înregistrează valori mari între 18 şi 22. Numărul leucocitelor (globulele albe) este mai mare între orele 17 şi 20 şi mai redus între orele 11 şi 14. Proteinele din ser au concentraţia maximă spre miezul zilei şi scad după-amiază. Glucoza din sînge este cu 10% mai mare noaptea decît la amiază. Diureza este maximă în zilele cu luminozitate mai mare între orele 16 şi 20, iar în zilele cu luminozitate redusă - între 8 şi 12. Glanda suprarenală are o activitate mai intensă în cursul zilei şi mai redusă la 4-8 dimineaţa.

Dragostea

Dragostea este un drog! Efectele iubirii asupra creierului uman sunt similare cu cele ce le oferă cocaina, este concluzia unuor studii făcute de cercetătorii amaricani. Romantismul poate produce senzaţii asemănătoare cu cele fundamentale de foame sau de sete. Savanţii au studiat creerul unor tineri, bărbaţi şi femei, toţi îndrăgostiţi. Partea emoţională a creerului se activează insantaneu cînd apare foamea sau setea, dar şi cînd cei îndrăgostiţi primesc ceea ce îşi doresc foarte mult, cum ar fi un telefon de la persoana iubită, explică oamenii de ştiinţă. Ei spun că, atunci cînd eşti îndrăgostit, este afectată aria tegumentară ventrală, adică un gup de celule care produc dopamină - un stimulent natural. Aceeaşi regiune este afectată şi atunci cînd se consumă cocaină.

ADN-ul - moleculă a vieţii

ADN-ul - moleculă a vieţii - se găseşte în fiecare celulă a trupului nostru. ADN-ul este organizat în cromozomi (oamenii au 46), pe care se găsesc mii de gene (unităţi de eriditate compuse din baze nucleotide denumite T, G, C şi A). Uimitorul proiect al genomului uman continuă să cartografieze din ce în ce mai precis genele specifice (avem "doar"34000), precum şi să secvenţializeze din ce în ce mai mult enorma construcţie a perechilor de baze ale ADN-ului. Efectele trecerii timpului şi factorii mediului ca, de exemplu, fumatul şi razele ultraviolete solare, împreună cu alţi compuşi cancerogeni şi citotoxici reprezintă garanţii faptului că molecula de ADN suferă avarii. Majoritatea acestora sunt temporare, întrucît există molecule specifice şi sisteme pentru repararea avariilor genetice. Acestea sunt ceea ce se numeşte "ADN-ul de reparare". Se ştie de ceva timp că ADN-ul posedă incredibila capacitate de a se autorepara cînd este deteriorat. Dar cum a apărut această capacitate de refacere - prin timp şi întîmplare sau prin creaţie specifică? Aceste molecule puteau evolua abia mai tîrziu, fiind programate de ADN! Creatorul a proiectat o serie de sisteme de reparaţie ADN şi corectori (enzime), fiecare avînd sarcina de a repara cîte o problemă specifică.