Aerul condiționat - risc pentru obezitate

Alimentația nesănătoasă, lipsa activității fizice, stresul - iată principalii factori care, în opinia medicilor de pretutindeni, duc la obezitate. Lor li se alătură însă și alții, de-a dreptul surprinzători, cum ar fi de pildă.... aerul condiționat!
Acesta ajută organismul uman să se mențină într-o așa-numită "zonă termoneutră", în care nu este necesar să ne reglăm temperatura corporală. "Cînd corpul uman este expus unor condiții vitrege, de caniculă sau ger, adică se află în afara acestei zone termice, în mod automat crește cantitatea de energie consumată, prin arderea de calorii, deci de grăsime. Din acest punct de vedere, aerul condiționat oferă organismului o stare de relaxare, care mai mult îi dăunează decît îl ajută", explică David Allison, director la Clinical Nutrition Reseaech Center, de pe lîngă Universitatea Alabama.
Instituția citată a efectuat în perioada 2004-2006, un studiu pe cîteva sute de voluntari, pentru a vedea care sunt efectele tehnologiilor moderne asupra stării de sănătate a omului. Concluzia la care s-a ajuns este una îngrijorătoare: aerul condiționat îngrșă mai mult decît stresul.

Evanghelia după Iuda

Biserica recunoaște doar partu Evanghelii, numite canonice: după Ioan, Luca, Marcu, și Matei. În afară de acestea, există circa 60 de Evanghelii "apocrife", infuențate de alte credințe sau de gnosoticism, cum ar fi Evanghelia după Iuda.
Ea este scrisă pe un papirus și are forma unui dialog între Iuda Iscariotul și Isus. Această Evanghelie este citată de primii creștini, iar documentul găsit este datat de către experți din secolul al III-lea, adică este o copie a originaluilui. De mai multe ori pierdută, ascunsă, vîndută, deteriorată, lipsită de unele fragmente, Evanghelia după Iuda, găsită în deșerturile Egiptului, reapare după circa 1700 de ani de peripeții, existența ei fiind revelată publicului abia în 2006.
Scrisă în limba coptă - limba primilor creștini din Egipt - și nu în greacă, această Evanghelie nu-l prezintă pe Iuda ca trădător, ci ca pe favoritul lui Isus, ca pe un "complice" care acceptă să-l sacrifice, luîndu-și astfel rolul de a permite realizarea proiectului divin - răstignirea și învierea Fiului Domnului, chiar dacă știa că va fi blestemat pe veci de creștini. În spiritul acestei idei vine și modesta sumă de 30 de arginți, citată în Biblie, pentru care Iuda l-a vîndut pe Isus; se știe că Iuda era bogat și era trezorierul apostolilor, adică ar fi putut deturna fonduri importante dacă ar fi fost avid de bani.