Taj Mahal – templul iubirii

Taj Mahal este un monument unic, incredibil. A fost construit in secolul XVII de catre Shah Jahan, imparatul mogul al Indiei si este de fapt un mormant pentru sotia sa Mumtaz. Povestea spune ca Shah Jahan a fost indragostit de sotia sa Mumtaz cu care s-a casatorit cand ea avea 17 ani. In cei 17 ani de casnicie, ea a nascut de nu mai putin de 16 ori, iar la ultima nastere, probabil epuizata de atatea nasteri – conditiile sanitare din acei ani nu erau prea moderne chiar si pentru un imparat de puterea si bogatia lui Shah Jahan, a murit. La auzul stirii, Shah Jahan a avut un soc – contemporanii spun ca desi avea parul negru ca pana corbului, intr-un minut dupa aflarea stirii a albit pe loc. Zeci de zile, Shah Jahan a ramas inchis in casa, jelindu-si sotia si apoi s-a hotarat sa construiasca cel mai frumos mormant din lume, un adevarat templu al iubirii lui pentru Mumtaz, Taj Mahal-ul.

Taj Mahal este construit in intregime din marmura alba iar frumusetea sa este mai presus de orice descriere in cuvinte, mai ales la rasit si apus. De asemenea, monumentul pare ca straluceste atunci cand este luna plina. In diminetile in care se lasa ceata, turistii pot fi martorii unei privelisti uimitoare.
Constructia monumentului a durat 22 de ani si la ridicarea sa au lucrat 20.000 de muncitori. Edificiul a fost finalizat in anul 1648 avand un cost de 32 de milioane de rupii. Documentele constructiei care au supravietuit timpului arata ca arhitectul a fost Ustad Isa, un renumit arhitect iranian. Aceste documente contin numele celor angajati si inventarul materialelor folosite la constructie, dar si originea lor. Au fost angajati mesteri foarte buni din Delhi, Qannauj, Lahore, si Multan. Pentru alte sarcini foarte calificate au fost angajati mesteri in Bagdad, Shiraz si Bukhara.
Taj Mahal este un simbol al dragostei eterne ce fascineaza privitorul in peisajul roscat din jur. Acest monument impresionant era descris de Rabindranath Tagore ca o lacrima pe obrazul timpului. De o frumusete uluitoare, Taj Mahal se numara cu siguranta printe cele mai importante obiective turistice din lume!

Luvru - veritabil "oraș în oraș"

Inițial, Luvru a fost o fortareață medievală în 1200, după care a devenit rezidența regală sub domnia lui Carol al V-lea, în 1365. Curînd după aceea a fost modernizat după gustul renascentist de catre Francisc I în 1546. De-a lungul secolelor a fost extins, distrus sau transformat sub domniile succesive ale lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon I si Napoleon III. Arhitectura sa este o îngemanare de stiluri care stau marturie a mai mult de 800 de ani de istorie.
Muzeul propriu-zis a fost inaugurat la sfirșitul secolului al XVII-lea, pe timpul Revoluției Franceze (mai exact, în 1793). Dar ideea fusese concepută patruzeci de ani mai devreme de către Lafont de Saint-Etienne, care atacase caracterul privat al colecțiilor regale, propunînd ca aceste opere de arta sa fie accesibile marelui public în Galeria Principală a muzeului.
Suprafața totală a muzeului acopera 40 de hectare pe un teren situat chiar in inima Parisului. Punct nodal al capitalei Frantei, muzeul delimitează în prezent nordul de sudul orașului. Clădirea este prima dintr-o serie de monumente care se continuă cu Caruselul, Obeliscul din Place Concorde, Arcul de Triumf de pe Champs-Elysees și sfirșește cu Arcul din La Defense.
În zilele noastre, Muzeul găzduiește istoria artei lumii occidentale, începînd cu Evul Mediu, pînă în secolul al XIX-lea, alături de civilizații antice care au precedat și au inspirat cultura vestică.
Muzeul este împartit în șapte secțiuni diferite (trei sectiuni antice: Antichitatea Orientală, Egipteană, Greacă, Etruscă și Romană) și patru secțiuni moderne: sculptura, pictura, obiecte de artă și grafică.
În 1981 Francois Mitterand a lansat proiectul Grand Louvre (cu inițierea creației Piramidei lui Pei, punct central și intrare, totodata, modificindu-se aripa Richelieu din partea nordica a muzeului și subsolul curții Napoleon).
Spațiul util pentru exponate al muzeului a fost dublat de la 31,000 m2 in 1984 la 55,000 m2 în prezent, iar numarul de exponate a sărit de la 20,600 la 34,000!!
50 milioane de vizitatori au patruns în holurile muzeului în ultimii 10 ani și mai mult de 5 milioane în 1999. Acest veritabil "oraș în oraș" are 1800 de angajați care ocupă 40 de posturi diferite.

Skywalk - o punte de observaţie în Marele Camion

În Marele Canion, în anul 2007 s-a inaugurat un impresionant pod, de fapt o punte de observaţie a rezervaţiei naturale. Botezată "Skywalk", puntea măsoară 21 de metri, are forma unei potcoave şi se află 1.300 de metri deasupra rîului Colorado. Muncitorii au avut nevoie de 373 de tone de oţel şi 90 de tone de sticlă.
Puntea a fost realizată de un magnat din Las Vegas, care a cheltuit 30 de milioane de dolari. Indienii Hualapai au permis construirea podului cu speranţa că turismul în zonă va lua amploare. Şi investitorii se aşteaptă că "Skzwalk" să devină una dintre principalele actraţii din Marele Canion. Pasarela permite vizitatorilor să admire de la înălţime peisajul unic. Arhitecţii spun că simultan pe podul de sticlă de pot plimba 120 de oameni.

Mausoleul din Halicarnas

Regele Mausol (377-353 î.Hr.) şi soţia acestuia, Artemisa, au construit un monument funerar de proporţii maiestuase, la Halicarnas. Mausoleul a fost terminat în anul 350 î. Hr. A fost opera arhitecţilor Pytheos si Satyos şi a sculptorului Scopas.
Făcut din marmură albă, avea forma unui edificiu pătrat, cu înălţimea de 50 de metri, susţinut de coloane, pe care se ridica un acoperămînt piramidal şi în vîrful căruia era un car triumfal ce îi purta pe Mausol şi Artemisa. Mausoleul a supraveţuit cîteva secole, după care a fost distrus de oameni.

Templul Artemisei

Templul Artemisei (Diana la romani) din Efes (oraş de pe coasta vestică a părţii asiatice a Turciei de azi) a fost ridicată pe un teren mlăştinos, într-o zonă seismică, dar a rezistat mai multe secole înainte de a fi distrus ... de mîna omului. Artemis era venerată în Grecia ca fiica lui Zeus, zeiţa "fecioară" a Lunii şi a vînătorii. Potrivit mitului, statuia Artemisei a căzut la Efes din cer şi se crede că tradiţia se referă la un metiorit (Pliniu povesteşte despre o piatră imensă aflată deasupra intrării în templu).
Construcţia templului a durat 220 de ani (650-430 î.Hr.) şi s-a impus îndeosebi prin coloanele masive monolite, în număr de 127, înalte de 18 metri, dintre care unele sculptate, şi prin marmură albă. După incendiul care a distrus templul în anul 356 î.Hr., monumentul a fost restaurat, fiind mai fastuos. Templul a devenit un adevărat muzeu al artelor plastice.
Declinul său a început în secolul al III-lea d.Hr., cînd a fost jefuit de goţi şi distrus în anul 263. După edictul din anul 392 care cerea închiderea edificiilor de cult păgîne, templul şi-a încetat existenţa. 8 coloane de marmură verde au fost duse, în secolul al VI-lea, la Bizanţ şi folosite la construcţia Bisericii "Sfînta Sofia". Rămăşiţele templului, descoperite în 1870, indică că a fost cea mai mare clădire din lumea greacă.

Grădinele suspendate ale Semiramidei

Denumirea intrată în istorie de "Grădinele suspendate ale Semiramidei" este confuză, deoarece nu este atestată nici o Semiramidă în Babilon, ci doar Sammuramat, care a guvernat ca regentă a fiului său între 809-806 î.Hr., în timp ce grădinele au fost construite cu mult mai tîrziu, în secolul al V-lea î.Hr., de arhitecţii regelui Nabucodonosor II.
În plus, grădinele, din care nu s-a mai păstrat nimic, nu erau suspendate ci dispuse în terase situate pe trepte diferite, formînd o scară uriaşă. Construcţia, întrţinerea şi sistemul de irigare au necesitet eforturi enorme, despre care se ştiu prea puţine lucruri.

Farul din Alexandria

Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.Hr., pe insula Pharos. A fost cel mai rezistent dintre toate minunile antichităţii, în afară doar de piramide, şi a sutraveţuit aproape un mileniu şi jumătate, înainte de a fi distrus parţial de mîna omului (un spion din Bizanţ a sugerat că sub far este îngropată o comoară imensă). Înălţimea farului nu se cunoaşte, cifra ipotetică fiind cuprinsă între 135 şi 450 de metri. Constituit din marmură albă, farul este format din 3 turnuri (primul - pătrat, al doilea - octagonal şi al treilea - cilindric) suprapuse. Pentru fundaţii s-a utilizat sticla, considerată cea mai rezistentă în apă. Lumina farului ajungea la peste 50 km, lungime atinsă şi de farurile de azi. Monumentul a fost complet distrus de cutremurul din 1375. În 1994, vestigiile turnului a fost descoperite în timpul săpăturilor subacvatice.

Templul lui Zeus din Olimpia

Templul lui Zeus din Olimpia a fost teminat în anul 457 î.Hr. Este renumit prin statuia lui Zeus, realizată, probabil, în 437-431 î.Hr., de cel mai bun sculptor al vremii, Fidias. Statuia era impunătoare atît prin proporţiile ei (înălţimea de circa 15 metrii), cît şi prin materialele preţioase din care era construită: Zeus, încruntat şi purtînd o coroană din frunze de măslin, şedea pe un tron din abanos şi bronz, împodobit cu fildeş, aur şi petre preţioase; trupul zeului era din lemn de abanos, pielea - din fildeş, îmbrăcămintea - din aur. Nu ştim nimic despre soarta acestei minuni arhitecturale şi spirituale a Antichităţii.

Colosul din Rodos

Colosul din Rodos (Rhodos), amplasat la intrarea unuia dintre porturile insulei greceşti Rodos din Marea Egee, a stat doar jumătate de secol, uimind călătorii prin porturile lui gigantice: avea înălţimea de 30 de metri şi cîntărea circa 300 de tone. Doborît de un cutremur în anul 224 î.Hr., colosul de bronz care îl reprezenta pe zeul Helios, protectorul insulei, a rămas să zacă cîteva secole pe jos, după care a fost tăiat în bucăţi şi transportat, în "900 de încărcături de cămilă". Din arme făcut (oastea macedoneană a lui Demetrios s-a retras, înfrîntă, iar locuitorii Rodosului au decis să topească armele capturate pentru a înălţa statuia), în arme s-a transformat, arme pentru mulsumanii care cuceriseră insula în secolul al XVI-lea.