luni, 31 august 2009

Nessie - realitate sau ficţiune


Unul dintre monştrii marini a fost botezat afectuos "Nessie", după numele unui lac din Scoţia în care a fost văzut pe parcursul a cătorva secole - Loch Ness. Legenda e veche de circa 1500 de ani, din ziua în care un călugăr irlandez a văzut animalul. În acest lac imens (56 km2), adînc şi tulbure, cu profunzimea maximă de 230 m, şi-ar fi stabilit domiciliu Nessie, poate un strămoş al pleziozaurilor.
În 1933, apoi în 1951 au fost realizate fotografii, deşi întunecate şi vagi, ale monstrului, autencitatea cărora n-a fost dovedită. În 1961 a fost creat un Birou de investigare a fenomenului, ceea ce a permis cercetări cu sonare şi plonjări. Expediţia nu a găsit nimic, în afară de cadavre submarine. Numeroşi savanţi exclud posibilitatea existenţii lui Nessie din două motive: Nessie nu poate avea o viaţă veşnică şi deci ar mai exista şi alte creaturi, iar lacul are o fotosinteză foarte slabă şi nu ar putea hrăni nici un animal de 300 de kg.
Atunci de ce numeroşi oameni, printre care personalităţi demne de încredere, afirmă că l-au văzut pe Nessie? A fost înaintată ipoteza unei deformări optice, legate de refracţia atmosferică: în realitate erau foci sau poate o chiar o bîrnă pe un val! Deoarece unele caverne submarine au legătură cu marea, se poate admite că lacul este doar o reşedinţă secundară, domiciliul lui Nessie fiind marea.

Tezaurul Romîniei


Tezaurul Romîniei a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, dar aşa şi nu a fost returnat în întregime. El include tezaurul Băncii Naţionale a Romîniei, valori aparţinînd unor diverse bănci romîneşti, colecţii de artă, bijuterii şi arhive. Toate acestea au fost transportate din Romînia spre Rusia ţaristă, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupasereă o parte însemnată a Romîniei şi ameninţau să ocupe întreg teritoriul naţional.
După Marea Revoluţie din Octombrie şi preluarea puterii de către comunişti, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul şi a refuzat restituirea acestuia. O parte a fost înapoiată în anul 1956, ca un semn de bunăvoinţă a sovieticilor faţă de puterea comunistă din Romînia. Însă o mare parte din tezaur a rămas nerestituită, acest subiect rămîne unul foarte sensibil în relaţiile diplomatice dintre Romînia şi Rusia.

joi, 27 august 2009

Woodoo - o religie africană antică


Woodoo este un amestec între catolicism şi o religie africană antică. Comform acestei credinţe există un singur Dumnezeu, creatorul Universului. Subordonate lui sunt Loau - zeităţi mai mici sau sfinţi, mesageri între cei ce practică woodoo şi Dumnezeu. În cele din urmă, există preoţi - Houngans şi preotese - Mambos. Deşi iniţial aproape toţi practicanţii de woodoo erau negri, se crede că, în momentul de faţă, între o treime şi o jumătete dintre ei sunt albi. Cam trei sferturi sunt femei.
Magia, albă sau neagră, constituie o parte importantă a creaţie woodoo. Există woodoo-işti care aruncă blesteme, cele mai puternice şi mai negative dintre ele purtînd denumirea de "wangas". Alţii practicanţi ai woodoo prepară remedii din ierburi şi poţiuni magice. Unii sunt clarvăzători şi sunt cunoscuţi sub numele de "Patru ochi". Cea mai importantă parte a woodoo este constituită din ceremonia religioasă. Încetul cu încetul, woodoo-işti trec la o frenezie religioasă şi spirituală, folosind dansul, muzica sau băuturile alcoolice, pentru a fi mai inspiraţi. În unele ceremonii, mai ales în cele "jucate" pentru turişti foarte bogaţi, sunt folosite droguri sau practici sexuale. În cele din urmă, unii practicanţi sunt posedaţi de Loas. Se spune că atunci Loas "călăresc caii". În timp ce este posedat sau "călărit", woodoo-istul poate vorbi în diferite limbi, poate face previziuni sau da sfaturi, poate mînui şerpi veninoşi sau spune vrăji care se realizează.

miercuri, 26 august 2009

Posedarea de spirite


Posedarea aparentă de spirite este un fenomen observat în toate timpurile. Posedarea demonică se poate manifeste sub formă de tulburări de personalitate sau de boală - orbire, muţenie, isterie, epilepsie. Epilepsia se caracterizează prin crize convulsive repetate, perderea cunoştinţei, halucinaţii senzoriale şi alte tulburări psihice. Natura epilepsiei rămîne necunoscută, dar se pare că poate fi indusă în mod artificial în persoane normale, sensibile din punct de vedere psihic (se consideră că uneori pote fi cauzată de un traumatism cranian sau o tumoare cerebrală). Psihoza, delirul paranoic, autismul sau alte dereglări legate de schizofrenie pot fi de asemenea manifestările unei posedări demonice.
După relatarea biblică, Isus Hristos a vindecat bolile obişnuite prin punerea mînilor sau prin ungere, iar posedarea demonică prin porunca dată demonului de a pleca din omul respectiv. Exorcizarea - alungarea demonilor din trupul unui posedat - este aplicată de Biserică (pînă în 1972 a existat şi un ordin a clericilor exorcişti), dar şi de unele persoane cu puteri supranaturale.

marți, 25 august 2009

Sfîrşitul vieţii lui Mozart


Neegalatul astzi Mozart a murit la vîrsta de 35 de ani, în 1791. Sfîrşitul i-a venit într-un moment în care compozitorului, aflat pe patul de moarte, i s-au făcut multe oferte şi în care civilizaţia a început să-i aprecieze talentul şi munca: Catedrala din Viena l-a numit maestru de capelă, oferindu-i un salariu foarte mare; cîţiva directori de teatre îi propuneau contracte avantajoase.
Mozart nu se întrista atît de apropierea morţii, cît de momentul nepotrivit al acestuia, rostind cu cîteva zile înainte de deces: "Tocmai acum să-mi vină sfîrşitul cînd în sfărşit aş putea începe să trăiesc?".Geniul muzicii universale a creat pestee 600 de lucrări. Familia sa n-a avut bani însă bani pentru a-i cumpăra un loc în cimitir. Mozart a fost înmormîntat într-o groapă comună, alături de alţi săraci.

miercuri, 19 august 2009

Dispariţia misterioasă a scriitorului Antoine de Saint-Exupery


Pilotul şi scriitorul francez Antoine de Saint-Exupery a decedat la 31 iulie 1944, într-o luptă aeriană cu bombardierele germane. Epava avionului nu a fost găsită şi avionul a fost dat dispărut. Se ştie că pilotul, unul dintre pionerii aviaţiei, întrecea limitele autorizate şi era în conflict cu superiorii, care i-au interzis acest ultim zbor. Obţinînd totuşi permisiunea de a zbura în misiune de recunoaştere deasupra oraşelor franceze Grenoble şi Chambery, Saint-Exupery părăseşte coastele Franţei, după cum a semnalat postul radar. De ce? După 4 ore de la decolare, avionul, care nu mai avea carburant, nu s-a întors pe aerodrom. A aterizat avionul undeva pentru a dispărea în anonimat sau s-a sinucis? Puţin probabil, deoarece scria în opera sa că sinuciderea este un lux, iar principalul în viaţa sa este responsabilitatea faţă de omenire. Accidentul nu este exclus, deşi condiţiile meteo erau favorabile, iar Saint-Exupery era un pilot bun. Nici bucăţile de aluminiu ale unui avion Lighting P-38 şi nici brăţara pe care era gravat numele aviatorului, prinse în 1998 în năvodul unui şalupe nu departe de Marseille, nu au dezlegat misterul: cercetările efectuate într-o rază de 100 km nu s-au soldat cu vreun rezultat.

marți, 18 august 2009

Pînza de păianjen - contrazice teoria evoluluţionistă


Dacă ne uităm cu atenţie la o pînză de păianjen, constatăm că este alcătuită din două tipuri de fire: unele mai groase şi nelipicioase, care alcătuiesc un fel de schelet al pînzei, iar între ele altele mai subţiri şi lipicioase. Cele doaă tipuri de fire au două roluri distincte: pe cele groase se deplasează păianjenul, pentru a nu se prinde de propria plasă, iar cele lipicioase capturează prada.
Teoria evoluţionistă susţine că animalele evoluează trptat, deci cele două tipuri de fire ar fi trebuit să apară pe rînd. Numai că în cazul în care ar fi apărut mai întîi firele lipicioase, păianjenul s-ar fi prins în propria plasă, iar în cazul în care ar fi apărut mai întîi firele nelipicioase, ar fi murit de foame, pentru că nu ar fi putut prinde alte insecte. În ambele cazuri, vedem că el nu ar fi putut supravieţui pentru a evolua ulterior spre alte forme.
Aşadar, păianjenul trebuie să fi fost capabil de la început să secrete ambele tipuri de fire, ceea ce contrazice teoria evoluluţionistă şi confirmă faptul că speciile au fost create de un Creator inteligent, care le-a dotat cu tot ce le era necesar pentru a trăi.

luni, 17 august 2009

O nouă armă în lupta cu celulita


A fost creată o nouă armă în lupta cu celulita. Acestea sunt cremele pe bază de cafeină. Substanţa este absorbită imediat în piele, unde pur şi simplu topeşte grăsimele. Descoperirea a fost făcută de cercetătorii brazilieni.
Medicii de la Universitatea Federală din Rio de Janeiro au testat crema pe bază de cafeină pe 130 de femei. După o lună, circumferinţa coapsei s-a redus cu aproape doi centrimetrii, iar aspectul de coarjă de portocală nu mai era atît de de vizibil. Specialiştii spun că efectele cafeinii se cunoşteau de mult timp, dar pînă acum nimeni nu a demonstrat eficienţa ei. Celulita apere cînd grăsimele, lichidele şi toxinele sunt captate sub piele. Deşi eliminarea kilogramelor în plus poate fi de ajutor, chiar şi femeile slabe pot dezvolta celulita. Cu toate că tratamentul este extrem de eficace, medicii susţin că el trebuie combinat cu o dietă alimentară echilibrată şi cu exerciţii fizice.

duminică, 16 august 2009

"Banii nu au miros!"


"Banii nu au miros!", obişnuim să spunem cînd dorim să arătăm că nu contează mijlocul prin care au fost dobîndiţi. Această frază ne-a rămas de la împăratul roman Vespasian, care a domnit în 69-79, fiind succesorul lui Nero şi întemeietorul dinastiei Flaviilor.
Găsind vistiera goală, Vespasian a impus mai multe taxe, printe care pe cea asupra closetelor pubice (care existau pe atunci!): cine le folosea, plătea o taxă, iar cine nu, o amendă (amenda era mai mare decît taxa). Ironiile pe seama lui nu încetau şi chiar fiul împăratului, Titus, nu susţinea această modalitate de a scoate bani. Atunci tatăl i-a vîrît sub nas o monedă, spunîndu-i: "Nu are miros!". Latrina publică pentru bărbaţi se numeşte literar "vespasiană"

sâmbătă, 15 august 2009

Sequoia - giganţii longevivi


Giganţii longevivi ai lumii vegetale sunt sequoia - "arborele mamut", conifer din munţii Californiei, care creşte pînă la 140 de metri şi poate trăi pînă la 10 mii de ani, Dragonul, arborele din Orotava, cu vîrsta de 6 milenii, boababul de pe Capul Verde, bătrîn de 5150 de ani, celebra tufă de trandafiri din mănăstirea "Hildesheimer Dorn", care are 4 milenii, şi ferigele uriaşe Macrosamia din Australia, care trăiesc 15 mii de ani!
Diametrul trunchiului de sequoia poate atinge 40-50 de metri, iar lemnulsău este tere ca fierul. Americanii au stăuns, cu ajutorul dinamitei, un asfel de copac, pentru un tunel prin care poate trce doauă camioane unul lîngă altul. La o expoziţie universală, a fost expusă o secţiune a unei tulpini de sequoia, pe care se afla un pian, cinci muzicanţi şi 16 perechi de dansatori.
Longevivi sunt măslinul (2000 de ani), stejarul (1600), teiul (1150), cedrul (800), părul (400), chiparosul (350), ulmul (330). Un uriaş al lumii verzi este eucaliptul. În Australia, care este baştina lui, cresc copaci de peste o sută de metri, iar cel mai înalt eucalipt atinge înălţimea de 155 de metri.

vineri, 14 august 2009

Nostradamus - unul dintre cei mai mari profeţi ai lumii


Nostradamus (Michel de Nostre-Dame), astrolog, medic la curtea regală şi filosof francez (1503-1566), este considerat unul dintre cei mai mari profeţi ai lumii. Celebritatea i-a venit în timpul vieţii, după ce s-a adeverit una dintre prezicerele sale - moartea crîncenă, după o luptă într-un turnir, a regelui Franţei Hernric al II-lea (1559).
Nostradamus a studiat astrologia din nişte cărţi pe care mai apoi le-a ars şi şi-a început "Centurile astrologice", catrene profetice repartizate în serii de cîte o sută. În total a scris 10 "Centuri", în care a prezis evenimentele cruciale care aveau să se întîmple pînă în anul 3797. Pentru ca profanii să nu le poată înţelege, el şi-a redactat oracolele folosind modalităţile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franţa, Norlaris pentru Loreni etc.), calambururi (Dort-leans pentru Orleans), metafore, cuvinte celtice, spaniole, latine, greceşti şi ebraice.
Autorul "Centurilor" descrie în catrenele sale mai multe evinimente pe plan mondial, care au fost ulterior descifrate şi confirmate de evoluţia istoriei: Revoluţia Roşie, venirea la putere a nazismului, lansarea aeronavelor în Cosmos, confruntarea cu SIDA etc. Nostradamus a prezis de asemenea explozia primei bombe atomice, moartea lui J.F. Kennedy, asasinarea lui Abraham Lincoln, uraganul "Katrina", dar şi un război al Rusiei şi Statelor Unite împotriva Chinei. Milţi dintre cei care au studiat "Centurile" consideră că Nostradamus a prevăzut atacul terorist din 11 septmbrie 2001 într-un catren în care vorbeşte despre "cerul în flăcări", "new city", "trăsnet uriaş" şi "doi fraţi răpuşi".
Fără să aibă nimic spectaculos în ea, moartea lui Nostradamus s-a produs la 2 iulie 1566. A fost înmormîntat în zidul Biserici Cordelierilor din oraşul francez Salon. În 1791, mormîntul lui a fost deschis şi osemintele reîngropate în Biserica "Saint Laurent" din Salon. Se zice că pe sicriul său era gravată data exactă a deschiderii mormîntului.

miercuri, 12 august 2009

Aurorele polare


Aurorele polare, fenomene astronomice luminoase deosebit de spectaculoase, i-au captivat dintodeauna pe oameni, căpătînd de-a lungul timpului nume şi asocieri dintre cele mai curioase. Romanii şi euroasiaticii le numeau "ploi de sînge" sau "vînturi de lumină", iar chinezii le ziceau "dragonii nopţii". Alte popoare credeau că aurorele polare reprezintă paradisul.
Sute de ani aurorele polare au fost mai mult descrise de poeţi şi scriitori, decît de specialişti. Abia în anii '50 ai secolului XX au început cercetările ştiinţifice. Aurorele se formează datorită unor particule din atmosferă care, atrase de pămînt prin forţa magnetică, se lovesc de aceasta cu o putere foarte mare. Apoi, din cauza forţei cu care se lovesc, ajung iar în atmosferă, unde se întîlnesc cu atomii de oxigen. În funţie de energiile pe care le cuprind acceste particule, se formează culorile aurorelor. Cel mai des întîlnite sunt cele de culoare verde-deschisă, rezultă din lovirea particulelor cu atomii de oxigen la o distanţă de mai puţin de 400 km de pămînt. Culoarea roşie se formează atunci cînd aceste ciocniri au loc la mai mult de 400 km de pămînt. Aceste fenomene se produc foarte des în atmosferă, dar ele nu au aceeaşi durată şi intensitate; unele nici nu pot fi observate cu ochiul liber. Însă cu ajutorul tehnologiei moderne, chiar şi cele mai slabe pot fi observate. Totuşi, tehnologia încă nu a reuşit să dezlege misterul duratei aurorelor şi nici să răspundă la întrebarea de ce ele au forme foarte diferite.

marți, 11 august 2009

Principiile medicinii tradiţionale Chineze


Medicina orientală este originară în principal din China. Ea se bazează pe tratamente naturiste, cum ar fi plante medicale şi pe acupuntură. În medicina orientală, se consideră că fiinţa umană este constituită din principiile material şi energetic sau spiritual. Se aplică şi tratamentul "chigon", un fel de manipulare sub puterea lui Dumnezeu. Ki, principiul energetic, este forţa vitală care circulă în întrgul univers şi care face ca trupul şi mintea să funcţioneze normal. O activitate anormală a acestui principiu cauzează depresie, edeme, congestii şi alte tulburări fiziologice. În Cina există peste 30 de universităţi de medicină tradiţională.

luni, 10 august 2009

Cele mai mari tragedii din zona Bermudelor


Comform datelor organizaţiei internaţionale Bermuda-Triangle, unele dintre cele mai mari tragedii din zona misterioasă a Bermudelor sunt următoarele. În septembrie 1799 "U.S.S. Insurgent" a dispărut cu un echipaj de 340 de membri. În anul 1880 a dispărut vasul-şcoala "HMS Atlanta", pe care erau 290 de cadeţi (în Marea Britanie acest incident a fost considerat o catastrofă naţională). După aproape patru decenii, în 1918, "U.S.S. Cyclops" a dispărut avînd la bord un echipaj de 309 membri. La 1 decembrie 1925, "Cotopaxi" a dispărut cu toate cele 32 de persoane aflate la bord. În martie 1926 vasul comercial "Suduffco" a dispărut şi el, avînd la bord 29 oameni. Între 1938 şi 1976 au dispărut patru vase, cu un total de circa 200 de pasageri.
Multe din aşa-zisele mistere s-au dovedit a nu fi chiar atît de misterioase sau neobişnuite la o examinare mai amănunţită, conţinîn erori şi fabricaţii care în mai multe cazuri au circulat şi recirculat timp de zeci de ani.

sâmbătă, 8 august 2009

Descoperirea legei greutăţii specifice


Legea greutăţii specifice a corpurilor a fost descoperită datorită unei întîmplări fericite. Arhimede a trebuit să răspundă regelui cetăţii, tiranului Hieron al II-lea, dacă acesta fusese amăgit de făurarul care i-a confecţionat a corană din aur. Cum să afle dacă corana era din aur sau dacă aurul a fost amestecat cu un metal ieften? S-a frămîntat mult şi bine pînă într-o zi cînd, cufundîndu-se în cadă, a observat că apa s-a ridicat, iar picioarele i-au devenit mai uşoare. "Evrika!", a exclamat Arhimede şi a formulat legea care îi poartă numele: un corp scufundat în apă pierde o parte din greutatea sa, egală cu volumul de apă dislocat (dezlocuit).

vineri, 7 august 2009

Religia Babilonului Antic


Religia Babilonului Antic era axată pe zeul Lunii, Sin, şi pe soţia acestuia, Iştar - Venus, mama tuturor oamenilor. Ca simboluri ale Lunii erau folosite coarnele, taurii cu aripi, corabia procesuală care plutea pe Eufrat, iar mai tîrziu şarpele. Zeiţa religiei din Asiria, Iştar - Venus, era reprezentată în amulete ca o femeie nudă, cu părul împletit în gîţe lungi. Semnul lui Iştar este steaua cu opt raze, găsită în straturile arhiologice, datînd milenii de-a rîndul. Panteonul babilonian s-a îmbogîţit ulterior cu zeul Murduk, devenit principal. Se crede că Murduk era asociat cu planeta Jupiter, dar că regele zeilor a primit toate titlurile şi atributele învinsului rege Sin.
În oraşul aserian Ur, de unde a plecat Avraam spre Canaan, zeii principali erau Nanna, zeul Lunii, regele tuturor zeilor din Univers, şi Ningal, soţia sa. Figurinele din lut avînd corp de femeie şi cap de şarpe, unele dintre ele alîptănd prunci, indică că şarpele a început să domine, înlocuind taurii cu cap de om.

joi, 6 august 2009

Saba - regina Arabiei


Saba (numită de arabi Balkis), regină legendară a Arabiei, a fondat la sud-vestul peninsulei Arabice, pe teritoriul actual al Yemenului, un imperiu înfloritor - Saba, cu capitala la Marib (azi un sat sărac în mijlocul deşertului). În primul mileniu î.e.n. acest regat era foarte vestit. Nu s-a găsit nici o dovadă că regina Saba a existat în realitate. Biblia şi coranul menţionează vizita făcută de regina Saba lui Solomon, regele iudeilor, vestit prin înţelepciunea sa. Legenda relatează şi despre căsătoria reginei cu Solomon.
În Marib şi în hramul Balkis se proslăvea zeul sau zeiţa Lunii, asociată cu un animal încornorat. Poate de aceea despre Saba se spunea că avea copite de ţap în loc de picioare. Luna - Venus era cunoscută ca divinitate feminină supremă Ishtar (Iştar) sau Ashtart în Mesopotania. Iştar era simbolul suprem al frumuseţii, protectoarea dragostei, zeiţa bătăliilor, dar şi a înţelepciunii. Regina Saba ar fi venit la Solomon să-l încerce cu întrebări. În vechiul Testament se spune că Solomon a început s-o slujească pe Ashtar, zeiţa cerului. Să fi fost oare regina Saba Ashtart? Nu se ştie care care erau legăturile dintre cele două regate, însă există multe asemănări între limlele Arabiei de Sud şi vechea limbă erabică.

miercuri, 5 august 2009

Războiul Troian


Troia lui Homer a rămas legendă pînă în anul 1871, cînd Heinrich Schliemann, fascinat de "Iliada" şi "Odiseea" (în 6 săptămîni a învăţat pe de rost 25.000 de versuri), a găsit-o pe colina Hissarlîk, pe coasta turcă a Mării Egeea. Au fost degajate 7 oraşe suprapuse, ultimul datînd din epoca de bonz (2500 î.e.n.). Al doilea era acoperit de un strat gros de cenuşă. Dezgopînd o mare comoară din obiecte preţioase, cercetătorul consideră că aceasta i-a aparţinut lui Priam, regele legendar al Troiei. În realitate, aceste vestigii s-au adeverit a fi mult mai vechi. În 1876, acelaşi Schliemann descoperă oraşul grec Micen, statul lui Agamemnon, care a întreprins expediţia în Troia, pentru a-şi răzbuna fratele. Realitatea nu a confirmat încă motivul războiului, transmis de mit: răpirea frumoasei Elena, soţia regelui Spartei, de către Paris, fiul lui Priam (numele Elenei nu a fost menţionat nici într-un document).
Dacă s-a demonstrat că Troia a existat şi că Războiul Troian a avut loc, istoria calului Troian este considerată o ficţiune. În primul rînd, nu s-a găsit nici un fragment din acest animal gigantic de lemn, utilizat ca şeretlic pentru a putea intra în cetate. În al doilea rînd, construcţia acestui cal, pe neobservate, ar fi fost dificilă, dacă nu chiar imposibilă. În al treilea rînd, să fi fost Troienii într-atît de naivi?

marți, 4 august 2009

Asasinarea lui Nicolae Iorga


Autorii asasinatului comis la persoana lui Nicolae Iorga - erudit şi om politic romîn - au fost consideraţi legionarii. Deşi se ştie că grupul lui Trăian Boieru care a săvîrşit omorul a acţionat fără permisiunea şi fără ştirea conducerii legionarilor, mişcarea a fost acuzată de asasinarea lui Iorga. Soţia marelui profesor a depus mărturia că persoanele de prim rang din conducerea legionară i-au telefonat lui Iorga la Sinaia, avertizîndu-l asupra primejdiei şi sfătuindu-l să plece imediat de acasă pentru a nu fi găsit de ucigaşi (crezînd că telefonul de la Bucureşti face parte din scenariu şi că era să fie ucis după ce-şi va părăsi locuinţa, Iorga a rămas pe loc, din păcate).
Unii cred, pe bună dreptate, că omorul a fost înfăptuit din ordinul lui Stalin. Acest fapt este recunoscut de un general rus, care susţinea că persoanele care l-au ucis pe Iorga erau agenţi ai URSS înfiltraţi în mişcarea legionară, în scopul discreditării legionarilor, care erau în esenţă anticomunişti, antibolşevici. De asemanea, se stie că după ce Boieru a fugit în Germania în 1941, familia acestuia rămasă în Constanţa nu a avut de suferit, spre deosebire de alte familii ale legionarilor, din partea autorităţilor instalate de Armata Roşie. În plus, la sfîrşitul anilor '50 i s-a permis plecarea în Occident - într-o perioadă în care legionarii înfundau închisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi asasinat pe Nicolae Iorga.

luni, 3 august 2009

Crucificarea - modalitate de execuţie


Crucificarea, ca modalitate de execuţie, a fost practicată de fenicieni şi de cartaginezi, iar mai tîrziu a fost folosită pe scară largă de romani. Înainte de aceasta, execuţia se făcea prin omorîre cu pietre; trupurile erau uneori atîrnate de stîlpi ca un avertisment pentru populaţie.
Crucificarea era cea mai crudă şi umilitoare dintre toate metodele. Nu toţi însă erau omorîţi prin crucificare de vii, ci numai sclavii, provincialii şi infractorii de cea mai joasă speţă. Astfel, apostolul Petru a fost crucificat, la fel ca şi Isus, iar Pavel, fiind cetăţean roman - decapitat. După ce infractorul era condamnat, înainte de a fi răstignit, victima era bătută cu un "flagellum", un bici de piele, care grăbia moartea prin sleirea corpului. Uneori moartea era grăbită prin fracturarea picioarelor. Locul de tortură şi crucificare se afla în afara cetăţii.

sâmbătă, 1 august 2009

Secretul viorii lui Stradivarius


Joseph Nagyvari, profesor emerit la Catedra de Biochimie a Universităţii Texas A&M, studiază compoziţia chimică a viorilor Stradivarius încă din 1976. La capătul unei munci titanice, el a ajuns la concluzia că anume substanţele chimice (şi nicidecum lemnul folosit de Stradivarius) confereau viorii un sunit unic.
Lemnul folosit de Antonio Stradivarius şi de Guarneri del Gesu era supus unui tratament chimic foarte agresiv, iar aceste substanţe chimice acţionau ca agenţi de oxidare. Lutierii le-au tratat cu aceste substanţe dintr-un motiv prozaic: pentru a împedica viermii şi carii să se cuibărească în lemnul viorilor. Probabil că, după ce au aplicat acest tratament plăcilor de lemn din care se confecţionau viorile, au rămas plăcut surprinşi de pronfunzimea şi claritatea sunetelor şi au hotărît să continue procesul de fabricaţie şi să păstreze secretul.
Muzicologii trebuie să fie recunoscători... cariilor! După cum se ştie, Antonio Stradivarius (1644-1737) a creat de-a lungul vieţii circa 1200 de viori, ţinînd o strictă evidenţă a acestora. La ora actuală, mai există doar jumătate dintre viorile stradivarius, fiecare fiind cotată la peste 5 milioane de dolari!