Troia lui Homer a rămas legendă pînă în anul 1871, cînd Heinrich Schliemann, fascinat de "Iliada" şi "Odiseea" (în 6 săptămîni a învăţat pe de rost 25.000 de versuri), a găsit-o pe colina Hissarlîk, pe coasta turcă a Mării Egeea. Au fost degajate 7 oraşe suprapuse, ultimul datînd din epoca de bonz (2500 î.e.n.). Al doilea era acoperit de un strat gros de cenuşă. Dezgopînd o mare comoară din obiecte preţioase, cercetătorul consideră că aceasta i-a aparţinut lui Priam, regele legendar al Troiei. În realitate, aceste vestigii s-au adeverit a fi mult mai vechi. În 1876, acelaşi Schliemann descoperă oraşul grec Micen, statul lui Agamemnon, care a întreprins expediţia în Troia, pentru a-şi răzbuna fratele. Realitatea nu a confirmat încă motivul războiului, transmis de mit: răpirea frumoasei Elena, soţia regelui Spartei, de către Paris, fiul lui Priam (numele Elenei nu a fost menţionat nici într-un document).
Dacă s-a demonstrat că Troia a existat şi că Războiul Troian a avut loc, istoria calului Troian este considerată o ficţiune. În primul rînd, nu s-a găsit nici un fragment din acest animal gigantic de lemn, utilizat ca şeretlic pentru a putea intra în cetate. În al doilea rînd, construcţia acestui cal, pe neobservate, ar fi fost dificilă, dacă nu chiar imposibilă. În al treilea rînd, să fi fost Troienii într-atît de naivi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu