Aurorele polare, fenomene astronomice luminoase deosebit de spectaculoase, i-au captivat dintodeauna pe oameni, căpătînd de-a lungul timpului nume şi asocieri dintre cele mai curioase. Romanii şi euroasiaticii le numeau "ploi de sînge" sau "vînturi de lumină", iar chinezii le ziceau "dragonii nopţii". Alte popoare credeau că aurorele polare reprezintă paradisul.
Sute de ani aurorele polare au fost mai mult descrise de poeţi şi scriitori, decît de specialişti. Abia în anii '50 ai secolului XX au început cercetările ştiinţifice. Aurorele se formează datorită unor particule din atmosferă care, atrase de pămînt prin forţa magnetică, se lovesc de aceasta cu o putere foarte mare. Apoi, din cauza forţei cu care se lovesc, ajung iar în atmosferă, unde se întîlnesc cu atomii de oxigen. În funţie de energiile pe care le cuprind acceste particule, se formează culorile aurorelor. Cel mai des întîlnite sunt cele de culoare verde-deschisă, rezultă din lovirea particulelor cu atomii de oxigen la o distanţă de mai puţin de 400 km de pămînt. Culoarea roşie se formează atunci cînd aceste ciocniri au loc la mai mult de 400 km de pămînt. Aceste fenomene se produc foarte des în atmosferă, dar ele nu au aceeaşi durată şi intensitate; unele nici nu pot fi observate cu ochiul liber. Însă cu ajutorul tehnologiei moderne, chiar şi cele mai slabe pot fi observate. Totuşi, tehnologia încă nu a reuşit să dezlege misterul duratei aurorelor şi nici să răspundă la întrebarea de ce ele au forme foarte diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu