Calendarul Mayaș - cel mai exact calendar din istoria civilizației antice

Conceptul de calendar mayaș în sine este unul complex, deoarece nu există doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunoștem noi în prezent a fi un an, însemna la mayași echivalentul unui Tun, 20 de Tun înseamnă un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun înseamnă Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adică 5 125 de ani.
Primele două calendare erau folosite pentru a prezice influențe care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Însă nici unul dintre ele nu conține teribila sentință care dă naștere unor dezbateri din ce în ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevăzute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."
Calendarul gregorian, pe care îl folosim în prezent, a fost întrodus în Europa în 1582. Conform acestuia, Pămantul face o orbita completă în 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o măsurătoare destul de exactă, avînd în vedere că a avut loc în urmă cu 400 de ani. Calenadrul mayaș este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a căror cultură datează cu 3000 de ani mai devreme. Aceștia, fără a avea la îndemană instrumentele secolului XVI european, au reușit să aproximeze un an în 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o măsurătoare mult mai precisă și, mai ales, facuta mult mai devreme.
Oamenii de știință au încercat să coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayaș cu calendarul gregorian, încă de la începutul acestui secol. Aceasta corelație, cunoscută sub denumirea de corelația GMT, a fost finalizată în 1950. Astfel, începutul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. îi corespunde datei de 11 august 3114 Î.Cr. și se termină în 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe găsirea corelației exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord însă că această echivalare este cît se poate de exactă, ceea ce înseamnă că într-adevar, sfîrșitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.
În 21 decembrie, în timpul solstițiului de iarnă, o conjunctură planetară mai puțin obișnuită va avea loc: Pămaîtul se va alinia cu Soarele, care se va afla în mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcătuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfînt". Ciudata aliniere nu va fi bruscă, ci este pregatită de cîteva mii de ani, pentru a avea loc în data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credinței maya, centrul galaxiei este uterul cosmic: locul morții, al transformării, al regenerării și al renașterii. Acest moment marchează finalul calendarului.

Rasputin - persoana care a infuenţat ultimele zile ale Rusiei Ţariste

Rasputin Grigori Iefimovici, persoana care a infuenţat enorm ultimele zile ale Rusiei aflate sub dinastia Romanov, este unul dintre cele mai contraversate personaje din istoria secolului XX, atît prin viaţa, cît şi prin moartea sa.
Pelerin şi tămăduitor, cunoscut sub numele de "Călugărul nebun", Rasputin deşi provine dintr-o familie de ţărani, reuşeşte să fie adorat de familia ţarului şi să domine întreg Sankt Petersburgul. După ce l-a tămăduit, prin rugăciune, hipnoză sau cine ştie cum, pe tînărul Aleksei Romanov, care suferea de hemofilie, Rasputin a început să fie considerat un profet, un sfînt şi un om al lui Dumnezeu, în pofida vieţii scandaloase pe care o ducea şi a propovăduirii mîntuirii prin păcate comise şi mărturisite.
Devenit confidentul Ţarinei, Rasputin a fost acuzat de spionaj pentru nemţi (ţarina fiind de origine germană) în timpul Primului Război Mondial. Determinînd plecarea lui Nicolae al II-lea pe front, prin afirmarea că a avut o revelaţie că Rusia nu va ieşi victorioasă pînă cînd comanda armatei nu va fi preluată de însuşi ţarul, Rasputin dirijează, din spatele ţarinei, politica în ţară. Acest fapt nemulţumeşte nobilimea Sankt Petersburgului, care decide să-l ucidă.
Asasinatul a avut loc în noaptea de 29-30 decembrie 1916. Poliţia nu a învestigat cazul şi omorul a rămas învăluit în mister. Se spune că prinţul Iusupov l-a invitat pe Rasputin la palatul său, unde l-a servit cu vin şi prăjituri în care pusese cianură de potasiu. Otrava, deşi foarte puternică, n-a avut nici un efect, aşa că Rasputin a fost împuşcat de trei ori - în piept, spate şi cap. Încă viu, a fost aruncat în rîul Neva, îngheţat în acea perioadă. Corpul neînsufleţit a apărut la mal trei zile mai tîrziu, dar nu avea apă în plămîni. Aşadar, murise îngheţat?

Woodoo - o religie africană antică

Woodoo este un amestec între catolicism şi o religie africană antică. Comform acestei credinţe există un singur Dumnezeu, creatorul Universului. Subordonate lui sunt Loau - zeităţi mai mici sau sfinţi, mesageri între cei ce practică woodoo şi Dumnezeu. În cele din urmă, există preoţi - Houngans şi preotese - Mambos. Deşi iniţial aproape toţi practicanţii de woodoo erau negri, se crede că, în momentul de faţă, între o treime şi o jumătete dintre ei sunt albi. Cam trei sferturi sunt femei.
Magia, albă sau neagră, constituie o parte importantă a creaţie woodoo. Există woodoo-işti care aruncă blesteme, cele mai puternice şi mai negative dintre ele purtînd denumirea de "wangas". Alţii practicanţi ai woodoo prepară remedii din ierburi şi poţiuni magice. Unii sunt clarvăzători şi sunt cunoscuţi sub numele de "Patru ochi". Cea mai importantă parte a woodoo este constituită din ceremonia religioasă. Încetul cu încetul, woodoo-işti trec la o frenezie religioasă şi spirituală, folosind dansul, muzica sau băuturile alcoolice, pentru a fi mai inspiraţi. În unele ceremonii, mai ales în cele "jucate" pentru turişti foarte bogaţi, sunt folosite droguri sau practici sexuale. În cele din urmă, unii practicanţi sunt posedaţi de Loas. Se spune că atunci Loas "călăresc caii". În timp ce este posedat sau "călărit", woodoo-istul poate vorbi în diferite limbi, poate face previziuni sau da sfaturi, poate mînui şerpi veninoşi sau spune vrăji care se realizează.

Nostradamus - unul dintre cei mai mari profeţi ai lumii

Nostradamus (Michel de Nostre-Dame), astrolog, medic la curtea regală şi filosof francez (1503-1566), este considerat unul dintre cei mai mari profeţi ai lumii. Celebritatea i-a venit în timpul vieţii, după ce s-a adeverit una dintre prezicerele sale - moartea crîncenă, după o luptă într-un turnir, a regelui Franţei Hernric al II-lea (1559).
Nostradamus a studiat astrologia din nişte cărţi pe care mai apoi le-a ars şi şi-a început "Centurile astrologice", catrene profetice repartizate în serii de cîte o sută. În total a scris 10 "Centuri", în care a prezis evenimentele cruciale care aveau să se întîmple pînă în anul 3797. Pentru ca profanii să nu le poată înţelege, el şi-a redactat oracolele folosind modalităţile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franţa, Norlaris pentru Loreni etc.), calambururi (Dort-leans pentru Orleans), metafore, cuvinte celtice, spaniole, latine, greceşti şi ebraice.
Autorul "Centurilor" descrie în catrenele sale mai multe evinimente pe plan mondial, care au fost ulterior descifrate şi confirmate de evoluţia istoriei: Revoluţia Roşie, venirea la putere a nazismului, lansarea aeronavelor în Cosmos, confruntarea cu SIDA etc. Nostradamus a prezis de asemenea explozia primei bombe atomice, moartea lui J.F. Kennedy, asasinarea lui Abraham Lincoln, uraganul "Katrina", dar şi un război al Rusiei şi Statelor Unite împotriva Chinei. Milţi dintre cei care au studiat "Centurile" consideră că Nostradamus a prevăzut atacul terorist din 11 septmbrie 2001 într-un catren în care vorbeşte despre "cerul în flăcări", "new city", "trăsnet uriaş" şi "doi fraţi răpuşi".
Fără să aibă nimic spectaculos în ea, moartea lui Nostradamus s-a produs la 2 iulie 1566. A fost înmormîntat în zidul Biserici Cordelierilor din oraşul francez Salon. În 1791, mormîntul lui a fost deschis şi osemintele reîngropate în Biserica "Saint Laurent" din Salon. Se zice că pe sicriul său era gravată data exactă a deschiderii mormîntului.

Zalmoxe

Potrivit legendelor transmise de istoricii greci Herodot şi Strabo, Zalmoxe (sec. VI î.e.n.) era un scav şi un discipol a lui Pitagora, legiuitor şi profet în Dacia, zeificat ulterior pentru meritele de reformator.
Principiile religiei lui Zalmoxe se înscriu în viziunile iatromaţilor din Grecia ("itros" - vindecător, "mantis" - ghicitor), bazate pe concepţia nemuririi şi transmigrării sufletelor, şi care aveau faima de asfel de experienţe ca prezicerea, taumaturgia (vindecarea miraculoasă), amintirea vieţiilor anterioare, ubicuitatea (omniprezenţa - în mai multe locuri în acelaşi timp), călătoria extatică, translaţia în spaţiu. Viaţa lor comporta moralitate, abstinenţă, ascetism şi reguli dietetice (vegetarismul). Iatromanţii nu sunt peronaje mitice, printre ei se numără Pitagora din Samos, Epimenide din Creta, Hermotim din Clazomene, Aristeu din Proconessos, Empedocle din Agrigent.