Istoria îl consideră pe împăratul chinez Sheng-Nung ca fiind cel care a descoperit ceaiul ca băutură, atunci cînd cîteva frunze din această plantă i-au căzut accidental în vasul cu apă fiartă. Acest lucru s-a întîmplat aproximativ în anul 2700 î.e.n. Ceaiul a fost introdus în Europa la sfîrşitul secolului al XVII-lea, dar abia în secolului al XIX-lea a devenit o băutură populară. În această perioadă coloniştii englezi, proprietari ai plantaţiilor, au adus forţa de muncă în sudul Indiei la marile plantaţii de ceai din Malaezia şi Sri Lanka (Ceylon).
Cea ce numim astăzi ceai este arbustul Camellia sinensis (Thea sinensis), originar din China, cu frunze persistente şi cu flori albe, plăcut mirositoare. Condiţiile ideale pentru dezvoltarea aceste plante sunt temperatura între +13 şi +18C şi umiditate mare. Frunzele sunt culese la fiecare şapte zile, de obicei cu mîna. Din cinci kilograme de frunze proaspete rezultă un kilogram de "ceai". Ceaiul negru se obţine după o uşoară fermentare a frunzelor, spre deosebire de cel verde care e preparat din frunze nefermentate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu