Împăratul roman Constantin, supraumit "cel Mare", a fost un personaj straniu şi complex. Printre altele, trzeşte uimire atitudinea lui faţă de creştinism. S-a declarat un adept fervent al creştinismului, dar s-a convertit la noua relgie şi s-a botezat doar pe patul de moarte, în 337. Nu a respectat preceptele lui Isus nici în relaţiile sale cu familia; şi-a executat soţia, fiul şi un nepot. A dorit consolidarea Imperiului Roman, dar şi-a organizat o nouă capitală - Noua Romă, numită apoi Constantinopol, Italia devenind asfel o provincie a unui nou imperiu. Şi-a irosit toată opera sa de consolidare, de peste 30 de ani, printr-un testament absurd: Imperiul se împărţea în trei, cîte o felie pentru fiecare fiu al său (aceştia erau cvasiomonimi - Constantin, Constanţiu şi Constant).
Adoptarea creştinismului ca religie de stat, mutarea capitalii la Constantinopol şi divizarea Imperiului prin testament au dus la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, al cărui act de deces a fost semnat în anul 476.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu