vineri, 24 iulie 2009

Ioana d'Arc


Este cam straniu faptul că o tînără ciobăniţă de 19 ani să fi salvat o ţară, situîndu-se în fruntea armatei. Ioana (Jeanne) d'Arc nu avea nici o experienţă militară şi totuşi a reuşit să-l convingă pe rege să-i încredinţeze conducerea operaţiunilor militare. Era oare eroismul ei suficient pentru a izgoni englezii din teritoriile ocupate? Era oare voinţa ei suficientă pentru ca împăratul să fie încoronat?
Enigma reuşitei ei şi dramatismul deznodămîntului rămîn controversate, fapt care nu l-a împedicat pe poporul francez s-o proclame pe Ioana d'Arc sfîntă şi eroină naţională. Unii cercetători susţin însă că Ioana d'Arc nu avea nici un rol militar, deşi a participat la eliberarea Orleanului şi la unele lupte pe parcursul a cîtorva luni de iarnă-primăvară anului 1430; în schimb, ea a jucat un imens rol politic şi psihologic, catalizînd unirea poporului francez în jurul ideii naţionale şi contribuind la înconorarea regelui carol al VII-lea la Reims, în plin teritoriu ocupat.

Mitul lupoaicei


Mitul despre lupoaica care i-a alăptat pe Remulus şi Romulus ar putea avea un fundamant real (unii cred că nu era o lupoaică adevărată, ci o femeie poreclită "Lupoaică" din cauza firii sale sălbatice - Acca Larentina, soţia unui cioban). În prezent, sunt cunoscute mai multe cazuri cînd copii au fost crescuţi de lupi, îndeosebi în India suprapopulată şi pauperizată.
Cel mai celebru caz este al fetiţelor din Midnapore, descoperite în 1920 în bîrlogul unei lupoaice. Dusă la orfelinat, cea mai mică a decedat repede, fără a reuşi să meargă sau să vorbească. Cealaltă a trăit încă 9 ani, dar a învăţat cu greu să stea în picioare şi să pronunţe cîteva cuvinte. În 1976, tot în India, a fost găsit un băiţel de 8 ani, care se juca cu puii de lupi. A fost încredinţat Misionarilor Carităţii la nord de Delhi, unde a trăit pînă la moartea sa, în 1985. Mowgli din "Cartea Junglei" ar putea avea un protagonist.

"Timpul biologic" al corpului uman


Specialiştii au înregistrat un şir de curiozităţi cu privire la "timpul biologic" al corpului uman. Omul are un maximum al temperaturii la orele 16-20 şi un minimum la orele 4-8. Frecvenţa pulsului, debitul cardiac şi presiunea arterială au un maxim la orele 12-18 şi un minim la orele la orele 2-4. Consumul de oxigen şi producerea de bioxid de carbon, precum şi ventilaţia pulmonară înregistrează valori mari între 18 şi 22. Numărul leucocitelor (globulele albe) este mai mare între orele 17 şi 20 şi mai redus între orele 11 şi 14. Proteinele din ser au concentraţia maximă spre miezul zilei şi scad după-amiază. Glucoza din sînge este cu 10% mai mare noaptea decît la amiază. Diureza este maximă în zilele cu luminozitate mai mare între orele 16 şi 20, iar în zilele cu luminozitate redusă - între 8 şi 12. Glanda suprarenală are o activitate mai intensă în cursul zilei şi mai redusă la 4-8 dimineaţa.

Moartea lui Marylin Monroe


Moartea lui Marylin Monroe (1962) continuă să fie o enigmă. Toate par să indice că actriţă nu dorea să moară, sinuciderea fiind simulată, la sfaturile apropiaţiilor ei în scopul de a cîştiga simpatia publicului sau de a-l şantaja pe Robert Kennedy, cu care a avut o relaţie amoroasă.
Potrivit documentelor de la FBI, desecretizate nu demult, în această afacere erau implicaţi psihiatrul vedetei, agentul şi menajera acestuia, care au sfătuit-o să simuleze o sinucidere, ei promiţăndu-i s-o salveze la timp. Monroe i-a crezut, iar caeştia au lăsat-o să moară. Raportul de mii de pagini al FBI cu titlul "Robert F. Kennedy" scoate la iveală conspiraţia care a dus la moartea actriţei, pentru ca aceasta să nu facă publică relaţia ei cu Kennedy şi să nu provoace astfel un scandal.

joi, 23 iulie 2009

Marea Adriatică - o mare fără fund


O serie de cercetări efectuate în bazinul Mării Adriatice au pus oamenii de ştiinţă întro mare derută. Fără îndoială, nimeni nu ar putea crede că există o mare... fără fund. Acest lucru nu este posibil. Ca urmare a cercetărilor întreprinse a fost găsită însă, în Marea Adriatică, o groapă uriaşă care, fiind cercetată, a dus la descoperirea unor fenomene cu totul ciudate. Urmărită timp îndelungat, s-a constatat că în această uriaşă deschidere abisală de pe fundul mării dispar zilnic circa 30.000 de tone de apă.
Cercetătorii au turnat, în repetate rînduri, în apropierea acestei gropi marii cantităţi de vopsea care, în mod firesc, ar fi trebuit să reapară undeva, mai aproape sau mai departe, în rîurile sau lacurile din insulele sau de pe ţărmurile mării. Dar apa colorată nu a reapărut nicăieri! Au fost aruncate în dreptul aceste gropi şi mari cantităţi de material plastic, dar şi acestea au dispărut fără urmă. S-a presupus că vopseaua, precum şi bucăţile de material plastic au fost absorbite de groapă. Pînă în prezent nu s-au ajuns la nici o concluzie, rămînînd doar părerea că pe fundul Mării Adriatice se găseşte o groapă uluitor de adîncă.

Ceaiul


Istoria îl consideră pe împăratul chinez Sheng-Nung ca fiind cel care a descoperit ceaiul ca băutură, atunci cînd cîteva frunze din această plantă i-au căzut accidental în vasul cu apă fiartă. Acest lucru s-a întîmplat aproximativ în anul 2700 î.e.n. Ceaiul a fost introdus în Europa la sfîrşitul secolului al XVII-lea, dar abia în secolului al XIX-lea a devenit o băutură populară. În această perioadă coloniştii englezi, proprietari ai plantaţiilor, au adus forţa de muncă în sudul Indiei la marile plantaţii de ceai din Malaezia şi Sri Lanka (Ceylon).
Cea ce numim astăzi ceai este arbustul Camellia sinensis (Thea sinensis), originar din China, cu frunze persistente şi cu flori albe, plăcut mirositoare. Condiţiile ideale pentru dezvoltarea aceste plante sunt temperatura între +13 şi +18C şi umiditate mare. Frunzele sunt culese la fiecare şapte zile, de obicei cu mîna. Din cinci kilograme de frunze proaspete rezultă un kilogram de "ceai". Ceaiul negru se obţine după o uşoară fermentare a frunzelor, spre deosebire de cel verde care e preparat din frunze nefermentate.

miercuri, 22 iulie 2009

Saturn are cei mai mulţi sateliţi


Oamenii de ştiinţă au descoperit 12 noi sateliţi a lui Saturn. Aceşti sateliţi, numiţi şi neregulaţi de către astronomi, au diametre cuprinse între 3 şi 110 kilometri. Ei se fac remarcaţi în special prin marele lor orbite excentrice şi înclinate.
Aceste obiecte celeste sunt repartizate în trei grupe, după înclinaţia lor. Fiecare seamănă cu "resturile" rezultate de pe urma bombardării unui corp celest iniţial mai mare. Avînd în total 30 de sateliţi, Saturn ocupă deocamdată primul loc în ierarhia planetelor cu cei mai numeroşi sateliţi, posibil pînă la iniţierea explorării "periferii" gigantului Jupiter.

Formula succesului, elaborată de Einstein


Albert Einstein considerat unul din cei mai mari şi populari savanţi ai timpurilor a elaborat formula succesului.
x = a*b*c
x - succesul
a - capacitatea
b - odihna şi munca
c - a şti să ţii limba după dinţi la timp

marți, 21 iulie 2009

Mausoleul din Halicarnas


Regele Mausol (377-353 î.Hr.) şi soţia acestuia, Artemisa, au construit un monument funerar de proporţii maiestuase, la Halicarnas. Mausoleul a fost terminat în anul 350 î. Hr. A fost opera arhitecţilor Pytheos si Satyos şi a sculptorului Scopas.
Făcut din marmură albă, avea forma unui edificiu pătrat, cu înălţimea de 50 de metri, susţinut de coloane, pe care se ridica un acoperămînt piramidal şi în vîrful căruia era un car triumfal ce îi purta pe Mausol şi Artemisa. Mausoleul a supraveţuit cîteva secole, după care a fost distrus de oameni.

Francmasonii


Francmasoneria (fr. "franc-maconnerie", calc după engl. "free mason") oscilează între legendă şi realitate. Această societate universală este închisă şi se ştiu puţine lucruri despre activitatea ei. Îmbinînd la origine tradiţiile oculte ale unor corporaţii de zidari (în special, constructori de catedrale), ordinul avea scopuri etico-religioase şi politice şi era secret. S-a cristalizat în secolul al XVII-lea în Anglia, de unde a trecut în Franţa.
Fiind considerată o societate iniţiatică, nu se ştie cu certitudine în ce costau activităţile Marei Loje Masonice şi ale membrilor de rînd. Misterioase sunt şi procedeele de intrare în francmasonerie. Ordinul este axat pe conceptul de fraternitate şi tinde să reunească oamenii, constituind "Templul Omenirii". Un grup de masoni formează o lojă, iar lojele se unesc în obedienţe. Din loja Francmasonică fac parte oamenii influenţi cu renume mondial - politicieni, savanţi, artişti.