joi, 7 aprilie 2011

Marea explozie de la Tunguska


Marea explozie de la Tunguska, din 1908, reprezintă una dintre cele mai mari enigme din secolul XX. La 30 iunie 1908, la ora 7:17, în Siberia Centrală, în apropiere de râul Tunguska, s-a produs o explozie atât de putermică, încât centrul seismografic din Irkutsk (900 km distanţă) a înregistrat oscilaţii de proporţiile unui cutremur de grad înalt. Explozia s-a produs în rezultatul impactului unui obiect cosmic cu solul.
Acest obiect uriaş fusese observat de pe câteva nave din Oceanul Indian: el descria pe cer o largă traiectorie, îndreptându-se către Asia. Ţăranii din nordul Indiei ob-servaseră de asemenea un ,,glob de foc", care a dispărut dincolo de Munţii Himalaya. Caravanele din deşertul Gobi şi nord-vestul Chinei au fost îngrozite de acest obiect strălucitor, iar locuitorii Siberiei Centrale nu doar au văzut ciudatul obiect ceresc, ci au auzit și un șuierat asurzitor.
Coliziunea a făcut să ţâşnească o uriaşă jerbă de foc, iar unda de şoc s-a propagat la distanţe de sute de kilometri. Şuvoiul fierbinte s-a revărsat peste taiga, arzând vârfurile copacilor şi producând incendii de proporţii. Victimele nu au fost numeroase, deoarece regiunea este izolată şi aproape nelocuită. Undele provocate de explozie s-au înregistrat în mai multe oraşe europene, aflate la distanţe foarte mari. Un fenomen neobişnuit - masivi ,,nori de argint", cu o luminiscenţă ciudată a fost înregistrat din Siberia până în Peninsula Scandinavă. Luminozitatea nocturnă s-a manifestat vreme de câteva săptămâni. Excepţionala forţâ a exploziei a fost reconfirmată prin înregistrările barografice din lumea întreagă, care au stabilit că undele de aer au înconjurat de două ori planeta.
Ce obiect cosmic a lovit Pământul, nu se ştie nici în prezent. Ipoteza unui meteorit nu a fost confirmată: meteoritul nu are o formă cilindrică, după cum descriau obiectul martorii, şi nu provoacă nori de fum şi flacără bifurcată; nu s-a găsit nici craterul unde a căzut presupusul meteorit gigantic. Expediţiile nu au reuşit să detecteze nici urme de metal, deşi unii crescători de reni declaraseră că au găsit bucăţi de metal, de culoare argintie, mai mari decât o lamă de cuţit. E drept că cercetârile erau îngreunate de solul mocirlos amestecat cu turbă. După 1930, a fost emisă o altă ipoteză: obiectul cosmic era o cometă alcătuită din corpuri gazoase, care nu poate lăsa urme metalice. Lipsa craterului şi a fragmentelor meteoritice nu este însă suficientă pentru a putea vorbi despre o cometă. Explozia bombei atomice de la Hiroshima, în 1945, a servit la formularea versiunii unei bombe nucleare. Aspectele peisajului după ambele evenimente erau asemănătoare: mulţi copaci din apropierea centrului exploziei au fost des-frunziţi şi jupuiţi de coajă, dar au rămas în picioare, în timp ce alţii au fost doborâţi la pământ. Norul negru deasupra platoului siberian putea să fi avut forma unei uriaşe ciuperci, formate după explozia bombei atomice. Suprafaţa distrusă în Siberia este de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea devastată în jurul oraşului nipon. Cine ar fi putut fi creatorii unei astfel de bombe în 1908? Doar extratereştrii. Poate că nici nu a fost explozia unei bombe, ci a unei nave spaţiale care a suferit un accident şi a explodat, în urma unei defecţiuni la motoarele acţionate cu combustibili nucleari: nici un corp cosmic natural nu face o curbă de circa 600 de km şi nici nu provoacă distrugeri pe o suprafaţă oval-triunghiulară. Aceste versiuni fantastice au găsit tot atâţi partizani entuziaşti câţi adversari înverşunaţi.
Cercetările ulterioare au determinat că arderile copacilor de la Tunguska au fost provocate de radiaţii, iar în centrul ,,ceaunului" format după explozie radioactivitatea era de 2 ori mai ridicată decât la o distanţă de 30 km în jur. Analiza inelelor copacilor din zonă a arătat că în cele din 1908 existau urme de cesiu 137 radioactiv. Totodată, s-au găsit urme de silicaţi şi microglobule de nichel, ce ar fi în favoarea naturii meteoritice a fenomenului. în ambele cazuri, cantităţile erau prea neînsemnate pentru a deveni esenţiale în formularea unei sau altei ipoteze.
Cea mai recentă teorie se referă la impactul unui corp de antimaterie sau al unei găuri negre. Antimateria se anihilează la contactul cu materia, eliberând cantităţi uriaşe de energie: un obiect cosmic cu această compoziţie va dispărea după o coliziune cu Pământul. O microgaură neagră, de mărimea unei fracţiuni de milimetru, dar cântărind miliarde de tone, nu lasă nici o urmă: ea ar fi putut străbate planeta noastră ca un proiectil, ieşind pe partea cealaltă înapoi în cosmos. Martorii au vorbit însă despre un obiect uriaş cu o formă cilindrică, strălucind mai tare ca Soarele, deci ipoteza găurii negre este infirmată. În plus, s-a calculat că obiectul cosmic avea o viteză finală de aproximativ 10.000 km/h: imaginea şi zgomotul asurzitor au fost simultane. O gaură neagră ar fi avut o viteză cu mult mai mare, iar dacă ar fi străpuns globul, ar fi ieşit undeva în Oceanul Pacific, declanşând încă o explozie puternică, care n-a fost însă înregistrată.

2 comentarii:

  1. Sunt vehiculate diverse ipoteze in privinta exploziei.Ceva a venit din spatiu directionat sa loveasca Tera. Dar, se pare ca niste "veghetori", plantati acolo don vremuri imemoriabile de catre niste "baieti buni" si-au facut datoria. Au distrus "intrusul" inainte ca impactul sa se produca. Veghetorii s-au scufundat in turba din mlastina dar sunt activi! Vor fi asa inca milioane de ani.

    RăspundețiȘtergere