vineri, 23 octombrie 2009

Împăratul roman Nero


Împăratul roman Nero (54-68 d.Hr.), poet, asasin şi incendiator al Romei, este reprezentat în diferite moduri.
A urcat pe tron la vîrsta de 17 ani, ajutat de Agrippina, mama sa, care îl omorîse pe tatăl lui adoptiv, împăratul Claudiu, servindu-i la masă ciuperci otrăvite. În primii cinci ani de domnie, Nero, ce în dialect sabin înseamnă "puternicul", a fost un împărat mărinimos şi înţelept, meritul aparţinîndu-i lui Seneca, care a guvernat în numele împăratului.
Cert este că guvernarea sa ulterioară a fost autoritară şi crudă, că a organizat asasinarea mamei sale Agrippina (în anul 59; legenda spune că atunci cînd a văzut cadavrul gol al mamei sale, a exclamat "Ia uite, nu mi-am dat niciodată seama că am avut o mamă aşa de frumoasă"), a fratelui său vitreg, Britannicus (otrăvit în 55), a soţiei sale Octavia (în 62) şi a lui Seneca, care era profesorul şi mentorul său (după ce acesta a fost compromis în conspiraţia împotriva lui Nero, a fost impus să se sinucidă în 65, tăinduşi venele). Nero i-a condamnat la moarte pe mulţi cetăţeni romani bogaţi şi stimaţi, fapt care a provocat mînia poporului.
Se crede că necazurile abătute pe capul Romei sub domnia acestui dictator au fost de decise de Poppea, iubita şi apoi soţia lui Nero; alţii însă au înaintat versiunea nebuniei, boală psihică ereditară care curge în sîngele Claudiilor şi le afecta creerul.

Un comentariu:

  1. Nastase, fostul premier, era cam nebun daca a decis sa inventeze suicidul crezand ca scapa basma curata. Frecvent am vazut astfel de atitudine... ajung mai rau...

    RăspundețiȘtergere