Eclipse de Soare și de Lună

Cuvantul eclipsa provine din limba greaca. Inseamna 0 disparitie totala sau parțiala (pentru un observator de pe Terra) a imaginii unui astru, datorita faptului ca intre astrul luminos eclipsat și Pamant se interpune un alt astru, ori faptului că astrul eclipsat se afla momentan in conul de umbra aruncat de un alt astru.

Eclipsa de Soare este un fenomen natural, produs in cursul mișcarilor Lunii și ale Pamantului, prin interpunerea Lunii intre Pamant și Soare. Cand Luna este in conjunctie cu Soarele, in momentul trecerii in vecinatatea unuia dintre noduri, ea poate sa ascunda complet Soarele, sa lase vizibil numai un inel din discul Soarelui. La data de 11 august 1999 a avut loc 0 eclipsa totala de Soare vizibila la noi. Asemenea eclipse se petree la 0 perioada de 18 ani și 11 zile, numita saros și cunoscuta inca din antichitate.
Durata maxima a unei faze complete a eclipsei de Soare este de șapte minute și jumatate (observata la Ecuator, caci la latitudini mai inalte ea se reduce). La Ecuator, toate fazele eclipsei pot dura pana la patru ore și jumatate.

Durata totală a fazelor eclipsei de Luna poate ajunge pana la patru ore; iar intervalul in care Luna se afla in intregime in umbra se poate prelungi cel mult 110 minute.

Cel mai mare numar de eclipse de Soare și de Luna, impreuna, este de șapte, iar oel mai mic este de doua. Nu exista vreun an in care să nu aibă loc cel putin doua eclipse de Soare, in timp ce anii fără eclipse de Lună sunt relativ multi, aproximativ cinci ani. In emisfera nordică a Pamantului, discul lunar se suprapune pecel al Soarelui de la dreapta spre stânga, în timp ce în emisfera sudică fenomenul se petrece invers.

Eclipsele de Soare nu trebuie privite cu ochiul liber căci afectează retina. Cel mai bine e să fie observate printr-un negativ fotografic alb/negru sau prin ochelari speciali.

Minotaurul și Labirintul lui Cnossos

Legenda Minotaurului închis în Labirintul lui Cnossos a încetat să fie imaginară. Construit în Creta în jurul anului 1700 î.e.n., palatul regelui Cnossos conţine numeroase săli şi coridoare întortocheate şi se aseamănă cu faimosul Labirint mitic.
Descoperirea acestui palat se datorează arheologului sir Arthur Evans, care a făcut săpături între 1894-1900, degajând de sub straturile de vestigii greceşti şi romane civilizaţia minoică cu o vechime de peste 4 milenii, care avea o economie prosperă fondată pe comerţ şi utiliza o scriere pictografică. Pe lângă alte vestigii, au fost scoase la lumina zilei numeroase fresce şi sculpturi reprezentând tauri.
Minotaurul, monstru cu corp uman şi cap de taur, era fiul lui Pasiphae, soţia regelui Minos, şi a unui taur trimis de zeul Poseidon. Minos, fiul lui Zeus şi al Europei, construieşte un edificiu pentru a-l întemniţa pe Minotaur. Presupusul arhitect al Labirintului este atenianul Dedal, refugiat în Creta după omorul nepotului său. în fiecare an, Minotaurului i se aduc drept hrană oameni, până în ziua în care el este ucis de eroul legendar Teseu, ieşit apoi din Labirint cu ajutorul firului Ariadnei, fiica regelui Minos. în Labirint au fost aruncaţi Dedal şi fiul său lcar, care au evadat fabricânduşi aripi din ceară. Icar a căzut în mare, deoarece i s-au topit aripile, iar Dedal a ajuns la regele din Sicilia.
Cercetătorii au stabilit că edificiul nu putea servi drept palat de locuit: este situat într-un loc greu de apărat, în jur sunt puţine surse de apă, sălile seamănă a subsoluri şi nu au geamuri! Nu au fost găsite nici bucătării, nici grajduri. Să fi fost Labirintul un sanctuar, o închisoare, un cimitir? Oalele înalte din palat puteau astfel servi nu ca recipiente pentru grâne şi ulei, ci ca urne cu miere în care se conservau cadavrele. Atunci de ce nu s-a descoperit nici un schelet? Poate că se practica incinerarea?
Palatul lui Cnossos a fost distrus de câteva ori: înjurul anilor 1750, 1570, 1450 î.e.n. Dacă în primele două cazuri este vorba de cataclisme naturale (cutremur, erupţia vulcanului Santorin), ultima dată este legată de invaziile Grecilor, după care civilizaţia minoică a dispărut în mod brutal.

Masini cu nume de legenda

Lux, libertate, putere şi curse, toate aceste elemente se regăsesc în denumirile unor modele ce au făcut istorie.

Mustang

Ford a lansat pe 17 aprilie 1964 Mustang, un nume ce semnifica în spaniolă fără stăpân, ceva care aparţine tuturor şi nimănui. Nici reprezentanţii Ford nu au anticipat că această maşină va face senzaţie, clienţii ajungând să doarmă în faţa magazinelor pentru a fi siguri că vor reuşi să pună mâna pe supercar. Numai în prima zi de vânzare, au intrat în posesia americanilor 22.000 de unităţi, pentru ca în 1966 pragul de un milion de unităţi să fie atins. Mustang este o adevărată legendă americană şi a industriei auto, numele bolidului făcând furori şi în zilele noastre.

Rolls Royce

Rolls Royce a găsit ceea ce toţi constructorii auto au căutat: un nume care să exprimă delicateţea şi luxul unui autoturism. Iar impunătorul exemplar este deopotrivă surprinzător şi soft touch. Producţia a început în anul 1955 şi a înlocuit mai vechiul Silver Dawn. Silver Ghost este considerata cea mai valoroasa masina din lume, in 2005 valoarea asigurata a masinii era de 35 milioane $.

Insulele Maldive, pe cale de dispariţie

Insulele Maldive, paradis tropical pe cale de dispariţie. Majoritatea celor 12.000 de insule se înalţă la 0,8-1,8 metri deasupra apei. Plajele – tot mai erodate, atolurile – inundate, apa dulce – aproape de epuizare. Una dintre dintre cele mai populare destinaţii exotice pentru locuitorii întregii planete, Insulele Maldive, ar putea deschide, în numai câteva decenii, o serie neagră a statelor dispărute odată cu creşterea nivelului Oceanului planetar.

Dacă media temperaturii atmosferei va creşte cu numai două grade Celsius până la sfârşitul secolului, „ne temem că nivelul apelor ameninţă chiar existenţa naţiunii noastre”, deoarece „toate semnele tulburătoare din jurul nostru ne arată că, încet, dar sigur, mările ne înconjoară şi ne invadează micul arhipelag”.

Acest avertisment a fost lansat de preşedintele Republicii Maldivelor, Maumoon Abdul Gayoom cu ocazia „Zilelor Dezvoltării Europene” ţinute luna aceasta la Lisabona. Ţinta mesajului îl constituie statele bogate ale lumii, responsabile de cea mai mare cantitate de gaze cu efect de seră.

Acestora, Gayoom nu le-a cerut pur şi simplu bani pentru a apăra insulele de asaltul apelor, ci măsuri concrete care ar putea duce la menţinerea temperaturii planetei în limite cât mai apropiate de cele care au făcut posibilă existenţa umană pe mica lor suprafaţă în ultimii 3.000 de ani.

Arhipelagul are „aproximativ 12.000 de insule”, pentru că numărul lor variază de la o maree la alta, în funcţie de mărimea valurilor care izbesc insulele, majoritatea situate la numai 0,8-1,8 metri deasupra apei. De fapt, la 26 decembrie 2004, devastatorul tsunami care avea să lase 250.000 de morţi în Asia de Sud-Est, a acoperit complet Maldivele pentru câteva minute.

Numărul morţilor (108) a fost infim faţă de cel înregistrat în alte ţări, dar spaima a rămas în inima locuitorilor pentru totdeauna, ea reizbucnind în cursul acestui an, când mareea a cotropit simultan 80 de insule. Din cele 193 de insule locuite, 119 suferă eroziuni permanente ale plajelor, încât locuitorii pot vedea de la o zi la alta cum Oceanul Indian „muşcă” din habitatul lor.

În ultimii ani, creşterea temperaturilor a început să sufoce coralii (principala bogăţie naturală), inundarea frecventă a atolilor creează mari dificultăţi pescarilor, iar furtunile tot mai dese ameninţă infrastructura turistică, principala ramură economică a micului stat. În plus, fiecare maree peste limitele obişnuite aduce apă sărată peste rarele şi preţioasele ochiuri de apă dulce din arhipelag.

Taj Mahal – templul iubirii

Taj Mahal este un monument unic, incredibil. A fost construit in secolul XVII de catre Shah Jahan, imparatul mogul al Indiei si este de fapt un mormant pentru sotia sa Mumtaz. Povestea spune ca Shah Jahan a fost indragostit de sotia sa Mumtaz cu care s-a casatorit cand ea avea 17 ani. In cei 17 ani de casnicie, ea a nascut de nu mai putin de 16 ori, iar la ultima nastere, probabil epuizata de atatea nasteri – conditiile sanitare din acei ani nu erau prea moderne chiar si pentru un imparat de puterea si bogatia lui Shah Jahan, a murit. La auzul stirii, Shah Jahan a avut un soc – contemporanii spun ca desi avea parul negru ca pana corbului, intr-un minut dupa aflarea stirii a albit pe loc. Zeci de zile, Shah Jahan a ramas inchis in casa, jelindu-si sotia si apoi s-a hotarat sa construiasca cel mai frumos mormant din lume, un adevarat templu al iubirii lui pentru Mumtaz, Taj Mahal-ul.

Taj Mahal este construit in intregime din marmura alba iar frumusetea sa este mai presus de orice descriere in cuvinte, mai ales la rasit si apus. De asemenea, monumentul pare ca straluceste atunci cand este luna plina. In diminetile in care se lasa ceata, turistii pot fi martorii unei privelisti uimitoare.
Constructia monumentului a durat 22 de ani si la ridicarea sa au lucrat 20.000 de muncitori. Edificiul a fost finalizat in anul 1648 avand un cost de 32 de milioane de rupii. Documentele constructiei care au supravietuit timpului arata ca arhitectul a fost Ustad Isa, un renumit arhitect iranian. Aceste documente contin numele celor angajati si inventarul materialelor folosite la constructie, dar si originea lor. Au fost angajati mesteri foarte buni din Delhi, Qannauj, Lahore, si Multan. Pentru alte sarcini foarte calificate au fost angajati mesteri in Bagdad, Shiraz si Bukhara.
Taj Mahal este un simbol al dragostei eterne ce fascineaza privitorul in peisajul roscat din jur. Acest monument impresionant era descris de Rabindranath Tagore ca o lacrima pe obrazul timpului. De o frumusete uluitoare, Taj Mahal se numara cu siguranta printe cele mai importante obiective turistice din lume!

Sfîrșitul lumii

Una dintre profeţiile cele mai vechi şi mai răspândite este cea despre sfârşitul lumii. Ca şi mitul Genezei şi cel al Potopului universal, sfârşitul lumii este considerat inevitabil, fie printr-o inundaţie globală, fie printr-un pârjol devastator, de fiecare dată omenirii oferindui-se însă şansa de a începe de la zero.
Apocalipsa biblică, al cărui autor este Ioan, se declară ca o profeţie despre sfârşitul lumii şi instalarea unei împărăţii noi. Ea promite viaţă veşnică celor care s-au mântuit. Există însă patru modalităţi principale de interpretare a acestei cărţi de către Biserica creştină: concepţia că Apocalipsa descrie evenimente din trecut, concepţia că se prezintă o vedere panoramică a istoriei până la a doua venire a lui Hristos, concepţia futuristă şi concepţia idealistă care susţine o descriere simbolică, poetică a evenimentelor.
Percepută ca o pedeapsă a zeilor sau a unui singur Dumnezeu, moartea omenirii este reluată de mitologiile egipteană, greacă, babiloniană, chineză, amerindiană, ale popoarelor nordice. Găsind multiple similitudini între mitologiile Greciei şi ale Japoniei, cercetătorii consideră că ele sunt explicabile prin existenţa unei ,,memorii universale", transmise de către omenirea originară rarilor supravieţuitori care s-au stabilit ulterior în diferite colţuri ale planetei.

Magia cifrelor

Superstiţiile sunt deseori legate de cifre, distribuite în magice şi nefaste. De exemplu, 7 este considerată cifră sacră, iar 13 - malefică. În Antichitate însă, atât 7, cât şi 13 (de asemenea 3 şi 9) se bucurau de o deosebită trecere. Numerele impare erau considerate ca având o putere magică. Graţiile sunt 3, ca şi Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), păcatele şi cerurile - 7, zilele săptămânii - 7, muzele - 9, divinitățile supreme din civilizația maya - 13.
Pitagora, părintele matematicii, şi Hipocrat, părintele medicinei, le atribuiau de asemenea numerelor neperechi o putere miraculoasă: copilul se naşte la 9 luni (sau la 7), a şaptea zi este decisivâ în evoluţia unei boli grave etc. Apostolii au fost însă 12 (ce-i drept, cu Hristos, 13), lunile anului şi zodiile - tot 12, ceea ce i-a atribuit acestui număr un statut analogic cu cel al numerelor sfinte. Oricum, cifra 13 este repudiată, fără a se şti de ce. O explicaţie în acest sens ne este oferită de D. Brown în romanul ,,Codul lui da Vinci": în ziua de 13 (într-o vineri) a avut loc o crimă odioasă cu caracter religios.
În Mesopotamia, leagănul civilizaţiei din mileniile 4-5 î.e.n., cifre sacre erau 64, 32, 16, 8 - toate legate de cultul zeiţei Iştar-Venus. Aceste numere şi-au găsit ilustrarea între Eufrat şi Nil (palatul regelui Nabonid avea 64 de săli, cadavrele femeilor care însoţeau regina în sanctuarul funerar din Ur erau 64 etc), dar şi în alte regiuni orientale. Tabla de şah, care vine din Orientul persan, are de asemenea 64 de carouri albe şi negre, iar figurile sunt în număr de 32 (16 albe şi 16 negre). În Biblie, pe lângă primele zece cifre cu simboluri pozitive, sunt menţionate cifrele 12, 40, 70.
În Apocalipsă este scris numărul 666, numărul fiarei care aduce nimicire (în unele manuscrise apare numărul 616). Deoarece cifrele erau redate prin litere (1-9 prin primele litere ale alfabetului ebraic, multiplii lui 10 de la 10 la 90, prin următoarele nouă litere, iar sutele de la 100 la 400, prin cele patru litere rămase), s-a încercat identificarea acestui număr cu valorile numerice ale mai multor personalităţi, printre care împăraţii romani Caligula şi Nero. Numărul 15 n-a fost redat prin combinaţia dintre literele ,,yod" (10) şi ,,he" (5), deoarece acestea sunt consoane ale lui Yah, numele prescurtat al Dumnezeului - Yahve, ci a fost considerat ca 9 + 6.

Marea explozie de la Tunguska

Marea explozie de la Tunguska, din 1908, reprezintă una dintre cele mai mari enigme din secolul XX. La 30 iunie 1908, la ora 7:17, în Siberia Centrală, în apropiere de râul Tunguska, s-a produs o explozie atât de putermică, încât centrul seismografic din Irkutsk (900 km distanţă) a înregistrat oscilaţii de proporţiile unui cutremur de grad înalt. Explozia s-a produs în rezultatul impactului unui obiect cosmic cu solul.
Acest obiect uriaş fusese observat de pe câteva nave din Oceanul Indian: el descria pe cer o largă traiectorie, îndreptându-se către Asia. Ţăranii din nordul Indiei ob-servaseră de asemenea un ,,glob de foc", care a dispărut dincolo de Munţii Himalaya. Caravanele din deşertul Gobi şi nord-vestul Chinei au fost îngrozite de acest obiect strălucitor, iar locuitorii Siberiei Centrale nu doar au văzut ciudatul obiect ceresc, ci au auzit și un șuierat asurzitor.
Coliziunea a făcut să ţâşnească o uriaşă jerbă de foc, iar unda de şoc s-a propagat la distanţe de sute de kilometri. Şuvoiul fierbinte s-a revărsat peste taiga, arzând vârfurile copacilor şi producând incendii de proporţii. Victimele nu au fost numeroase, deoarece regiunea este izolată şi aproape nelocuită. Undele provocate de explozie s-au înregistrat în mai multe oraşe europene, aflate la distanţe foarte mari. Un fenomen neobişnuit - masivi ,,nori de argint", cu o luminiscenţă ciudată a fost înregistrat din Siberia până în Peninsula Scandinavă. Luminozitatea nocturnă s-a manifestat vreme de câteva săptămâni. Excepţionala forţâ a exploziei a fost reconfirmată prin înregistrările barografice din lumea întreagă, care au stabilit că undele de aer au înconjurat de două ori planeta.

Crop Circles - mesajul misterios

Semnele misterioase care apar în decursul unei nopți în cîmpurile cerealiere, ,,crop circles", sunt considerate de unii semne ezoterice prin care ne sunt transmise nişte mesaje, iar de alţii - fenomene meteorologice, deşi deocamdată inexplicabile.
,,Crop circles" au fost întâlnite în secolul al XVII-lea, dar fenomenul a reapărut după cel de-al Doilea Război Mondial (de altfel, ca şi OZN-urile), devenind tot mai frecvent în ultimii ani. Aceste semne circulare, de la desene simple la simboluri geometrice complexe, au fost atestate în toate ţările lumii în care se cultivă cereale, chiar şi pe suprafeţele înzăpezite ale munţilor Himalaya. Cel mai des însă ele apar în sudul Angliei (400 în 1991), iar 95% - într-o rază de 65 km de la Stonehenge, mare templu megalitic. Şi mai straniu, ,,crop circles" au apărut pe unele terenuri militare interzise, cum ar fi câmpia Salisbury, tot în Anglia. Tulpinile cerealelor sunt îndoite la nivelul primului nod de la sol şi culcate la pământ în forma unei spirale perfecte, iar analizele biologice au constatat o deshidratare a acestei părţi a plantei.
Niciodată nu s-au descoperit urme umane sau de maşini, în plus, conform rarelor mărturii (totdeauna fenomenul are loc noaptea, în decursul câtorva minute), apare un bulgăre strălucitor de lumină şi un vârtej care culcă cerealele la pământ, însoţit de un zgomot. Într-un caz, pe raza cercului a fost găsită o pasăre moartă al cărei corp explodase, de parcă ar fi fost coaptă într-un cuptor cu microunde; în altul - arici uscaţi, ceea ce denotă temperaturi foarte mari, pe durata a câteva secunde.
S-a crezut că ,,crop circles" erau urmele aterizării unei nave, poate extraterestre; s-a emis ipoteza unor tiruri militare experimentale produse de o armă laser cu microunde, pilotate de un computer. Versiunea unor mesaje importante care trebuie decodificate, primite din Cosmos, nu este nici demonstrată, nici exclusă deocamdată. Dar cine şi ce vrea să ne comunice, rămâne o enigmă. ,,Crop circle" din august 2004 de la Silbury Hill, Anglia, seamână cu un cadran al calenda-rului maya, care cuprinde date, la început în număr de cicluri prin 4 pătrate întunecate, pe urmă şi alte măsurări ale timpului. Pare incredibilă ipoteza că aceste ,,crop circles" au fost create de pute-rea spiritului - a gândirii maya - pentru a ne transmite informaţii preţioase, pe care deocamdată nu ştim să le descifrăm.

Hypatia din Alexandria

Prima femeie din istorie, a cărei aplecare către științe a făcut ca numele său și realizările sale în materie de matematică, filozofie și astronomie să străbată veacurile până la noi a fost Hypatia din Alexandria (370 – d.415), care a încurajat folosirea logicii și a matematicii pentru combaterea misticismului iar mesajul său trans-milenar, valabil și în actualitate este următorul: ”Este mai bine să gândești greșit decât să nu gândești deloc”. A fost torturată și ucisă de un grup de creștini copți sub acuzația producerii unor tulburări religioase în oraș.
Hypatia a fost fiica lui Theon, care i-a fost tată și profesor, ultimul matematician cunoscut asociat cu Muzeul din Alexandria. Dacă s-a sugerat că ea a studiat atât la Atena, cât și în Italia, alți cercetători nu au găsit dovezi că ea ar fi părăsit vreodată Alexandria. Ea a devenit conducătoarea Școlii Platoniste din Alexandria către anul 400. Conform Enciclopediei bizantine Suda, din secolul al X-lea, Hypatia a activat ca profesoară de filozofie, învățându-i pe studioșii atât creștini, cât și străini, filozofia lui Platon și a lui Aristotel. Deși Hypatia probabil nu s-a creștinat, ea a câștigat respectul multor creștini, mulți autori creștini menționând-o ca fiind un simbol al virtuții. Ea nu a fost căsătorită niciodată și nici nu a avut copii, deși în Suda ea apare ca fiind soția filozofului Isidor.
În domeniul astronomiei ii este atribuită invenția astrolabului (în realitate este vorba de perfecționarea unuia, pentru că primele asemenea aparate datau deja de un secol), un instrument de măsurare a poziției aștrilor și dimensiunii lor deasupra orizontului. De asemenea, printre lucrările sale ”Canonul Astronomic” ar putea fi o nouă ediție ale Tablelor de Mână ale lui Ptolemeu, celebrul filozof și geograf grec, care a cartografiat cerul emisferei nordice, transmițându-ne figurile celor 48 de constelații antice. Hypatia a cartografiat la rândul ei o serie de corpuri cerești și pare să fie de asemenea inventatoarea hidrometrului, utilizat pentru determinarea densității și gravitației lichidelor.
Muza a numeroși artiști, în istorie, precum Raphael și Mitchell, numele și viața Hypatiei au fost de curând portretizate într-un film de marcă – Agora, în interpretarea excelentă a actriței Rachel Weisz.