vineri, 31 iulie 2009

Trepanaţia practicată în antichitate


Trepanaţia era practicată de civilizaţiile antice. S-au găsit mai multe cranii cu urme de intervenţii chirurgicale. Ele sînt descrise în tratatele de medicină ale lui Hipocrate (460 - 355 î. H.), care a explicat pe larg de ce sînt necesare şi cum se efectueaza. Deasemenea, în diferite părţi ale lumii, s-au deshumat shelete, a căror datare variază între anii 50.000 şi 150.000 î.e.n., cu urme de intervenţii chirurgicale la nivelul pieptului şi la nivelul inimii.
Tăieturile efectuate, probabil cu silexul, pe partea stîngă a cavităţii toracice, indică operaţii cardiace. Este surprinzător faptul că au fost secţionate exact coastele care sunt secţionate în prezent de chirurgi. S-a constatat că în unele cazuri periostul (membrana osului) a acoperit această secţionare, concluzia oamenilor de ştiinţă fiind că operaţia a reuşit şi că bolnavul a trăint după aceea mai mulţi ani.
Textul unui papirus din biblioteca de la Alexandria, datînd din mileniul III î.e.n., relatează modul în care a fost vindecat un soldat grav rănit la inimă: este descrisă intervenţia chirurgicală la care a fost supus tînărul din garda faraonului. Manuscrisul menţionează în continuare încercarea transplantări unei inimi, fără a indica dacă această temerară acţiune a avut succes. Inima bolnavă a unui egiptean a fost înlocuită cu acea a unui bou Apis - animal sfînt.

miercuri, 29 iulie 2009

Fenomenul optic - Fata Morgana


Un fenomen considerat cîndva miraculos astăzi poate fi explicat în mod ştiinţific. Este vorba despre Fata Morgana, miraj optic produs în special în regiunile deşertului. El apare în cazurile în care raza de lumină de la un obiect trece spre ochiul celui ce-o observă prin nişte straturi de aer de diferite temperaturi şi densităţi, abătîndu-se de la direcţia iniţială.
În Sahara se observă anual circa 160 de mii de miraje. Au fost alcătuite hărţi speciale ale drumurilor de caravane, pe care sunt marcate locurile unde de obicei apar miraje: fîntîni, oaze, crînguri de palmieri, lanţuri de munţi. Mirajul poart fi periculos, în cazul în care drumeţii se iau după iluzia optică şi se abat de la drumul corect. Mirajul se observă şi uneori sus, pe boltă, nu doar în pustiu, ci şi în regiunile polare. La formarea mirajelor contribuie lipsa vîntului, ceea ce nu permite ca păturile de jos şi de sus ale atmosferii să se amestece.
Fenomenul optic a fost denumit "Fata Morgana", deoarece se credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Expresia este de origine italiană, deoarece la început aşa a fost denumit mirajul văzut uneori la răsăritul soarelui în strîmtoarea Messina din sudul Italiei.

marți, 28 iulie 2009

Zalmoxe


Potrivit legendelor transmise de istoricii greci Herodot şi Strabo, Zalmoxe (sec. VI î.e.n.) era un scav şi un discipol a lui Pitagora, legiuitor şi profet în Dacia, zeificat ulterior pentru meritele de reformator.
Principiile religiei lui Zalmoxe se înscriu în viziunile iatromaţilor din Grecia ("itros" - vindecător, "mantis" - ghicitor), bazate pe concepţia nemuririi şi transmigrării sufletelor, şi care aveau faima de asfel de experienţe ca prezicerea, taumaturgia (vindecarea miraculoasă), amintirea vieţiilor anterioare, ubicuitatea (omniprezenţa - în mai multe locuri în acelaşi timp), călătoria extatică, translaţia în spaţiu. Viaţa lor comporta moralitate, abstinenţă, ascetism şi reguli dietetice (vegetarismul). Iatromanţii nu sunt peronaje mitice, printre ei se numără Pitagora din Samos, Epimenide din Creta, Hermotim din Clazomene, Aristeu din Proconessos, Empedocle din Agrigent.

luni, 27 iulie 2009

Thomas Edison


Savantul amaerican Thomas Edison este unul dintre cei mai mari şi mai fertili inventatori: el a făcut mii de invenţii şi perfecţionări tehnice.
Lumea îi datorează fonograful (strămoşul patefonului), unul dintre primele aparate de proiecţie cinematografică, telegraful duplex (Edison avea doar 17 ani), microtelefonul cu praf de cărbune (microfonul telefonic), lampa cu incandescenţă, maşina de scris, hîrtia parafinată, cerneala în relief, un model de elicopter, prima locomotivă, dinamul (generator electric cu curent continuu), dulia şi soclul cu filet pentru becul electric, o maşină de fabricat ciment "Portland", acumulatorul alcalin fier-nichel şi multe altele.

Titanii


În mitologia greacă, Titanii erau cei şase copii ai Terrei (Geea) şi ai Cerului (Uranus). Acest masaj ar putea fi interpretat în felul următor: extratereştri de o rasă superioară, veniţi de pe alte planete şi consideraţi zei cu puteri supranaturale, s-au unit cu fiice ale Pămîntului, dînd naştere unor fiinţe deosebite, cu puteri fizice şi spirituale excepţionale. Legenda spune că Titanii s-au răscululat împotriva lui Zeus (Jupiter), dar au fost învinşi şi aruncaţi în Tartar, ţinut de sub Infern, stăpînit de Hedes (la romani, Pluton). Titanii au avut şase surori, Titanidele.
Titan este cel mai mare satelit al planetei Saturn, descoperit în 1655. Pluton (Pluto) este cea mai mică şi cea mai depărtată planetă a sistemului solar, descoperită în 1930. Asociind numele zeilor cu numele planetelor, se poate emite ipoteza că mitologia relatează războiul planetelor. Titanii ar putea fi nişte corpuri cereşti: sateliţii ai planetelor, asteroizi, stele etc. Lui Atlas i s-ar fi rezervat asfel rolul de a contribui la echilibrul cosmic, interpunîndu-se prin forţa sa între Univers şi planeta noastră.

duminică, 26 iulie 2009

Carantina


Carantina - izolarea bolnavilor peste 40 de zile - a fost introdusă în Italia, în secolul al XIV-lea, după ce italienii au observat imunitatea evreilor la anumite epidemii. Ei au aflat că evreii separau pacienţii cu boli conagioase, practică moştenită încă din perioada Exodului biblic din vremea lui Moise.
În timpul rătăcirii prin pustiu, israeliţii respectau un "cod" sanitar strict: excrementele se ardeau, nu se consuma carne de porc sau a animalelor care au decedat etc., fapt care le-a permis să supravieţuiască. Asfel, Dumnezeu a interzis poporului lui Israel să mănînce carne de porc din motive de igienă: porcul se hrăneşte cu resturi şi poate fi infectat, porcul este gazdă pentru un vierme intestinal, care, transmis omului, poate provoca o boală grea, trichinoza, şi chiar moartea. Fierberea îndelungată omoară viermii, dar nu elimină riscul. Această relaţie dintre carnea de porc şi trichinoza a fost stabilită abia în secolul al XX-lea.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Omul-lup


Omul-lup a dat naştere multor legende încă din Antichitate. În secolul al V-lea î.e.n., Herodot relata că grecii stabiliţi pe malurile Mării Negre credeau că locuitorii aceste regiuni puteau să se metarmofozeze în lupi. În prezent, este cunoscută licantropia - o afecţiune psihică, prin care bolnavul se crede a fi lup. Este o halucinaţie, deoarece cel afectat nu prezintă nici o metarmofoză. Termenul "licantropie" vine de la numele unui rege grec, Lycaon, suveranul Arcadiei, transformat de Zeus în lup, deoarece a mîncat carne de om în timpul unui banchet. Oamenii-lupi au provocat spaimă în Europa şi mulţi au fost condamnaţi sub acuzaţia de a se transforma în lupi: într-un secol au avut loc circa 30.000 de procese în Franţa. Faptele reale se împletesc cu afabulaţiile. În Eviul Mediu, se credea că ar fi vorba de filtre sau unguente magice şi de pacturi cu Diavolul.
În realitate, la origenea legendelor se află oamenii cu pilozitate facială excesivă (boală genetică), oamenii care au mîncat vegetale cu proprietăţi psihotrope sau bolnavii de paronia zooantropică, afecţiune care se manifestă prin dorinţa de a bea sînge sau a consuma carne crudă. Unii oameni practică canabalismul, provocînd victime. Legendele indiene şi africane evocă omul-tigru, omul-crocodil iar mitologia scandinavă - omul-urs.

vineri, 24 iulie 2009

Ioana d'Arc


Este cam straniu faptul că o tînără ciobăniţă de 19 ani să fi salvat o ţară, situîndu-se în fruntea armatei. Ioana (Jeanne) d'Arc nu avea nici o experienţă militară şi totuşi a reuşit să-l convingă pe rege să-i încredinţeze conducerea operaţiunilor militare. Era oare eroismul ei suficient pentru a izgoni englezii din teritoriile ocupate? Era oare voinţa ei suficientă pentru ca împăratul să fie încoronat?
Enigma reuşitei ei şi dramatismul deznodămîntului rămîn controversate, fapt care nu l-a împedicat pe poporul francez s-o proclame pe Ioana d'Arc sfîntă şi eroină naţională. Unii cercetători susţin însă că Ioana d'Arc nu avea nici un rol militar, deşi a participat la eliberarea Orleanului şi la unele lupte pe parcursul a cîtorva luni de iarnă-primăvară anului 1430; în schimb, ea a jucat un imens rol politic şi psihologic, catalizînd unirea poporului francez în jurul ideii naţionale şi contribuind la înconorarea regelui carol al VII-lea la Reims, în plin teritoriu ocupat.

Mitul lupoaicei


Mitul despre lupoaica care i-a alăptat pe Remulus şi Romulus ar putea avea un fundamant real (unii cred că nu era o lupoaică adevărată, ci o femeie poreclită "Lupoaică" din cauza firii sale sălbatice - Acca Larentina, soţia unui cioban). În prezent, sunt cunoscute mai multe cazuri cînd copii au fost crescuţi de lupi, îndeosebi în India suprapopulată şi pauperizată.
Cel mai celebru caz este al fetiţelor din Midnapore, descoperite în 1920 în bîrlogul unei lupoaice. Dusă la orfelinat, cea mai mică a decedat repede, fără a reuşi să meargă sau să vorbească. Cealaltă a trăit încă 9 ani, dar a învăţat cu greu să stea în picioare şi să pronunţe cîteva cuvinte. În 1976, tot în India, a fost găsit un băiţel de 8 ani, care se juca cu puii de lupi. A fost încredinţat Misionarilor Carităţii la nord de Delhi, unde a trăit pînă la moartea sa, în 1985. Mowgli din "Cartea Junglei" ar putea avea un protagonist.

"Timpul biologic" al corpului uman


Specialiştii au înregistrat un şir de curiozităţi cu privire la "timpul biologic" al corpului uman. Omul are un maximum al temperaturii la orele 16-20 şi un minimum la orele 4-8. Frecvenţa pulsului, debitul cardiac şi presiunea arterială au un maxim la orele 12-18 şi un minim la orele la orele 2-4. Consumul de oxigen şi producerea de bioxid de carbon, precum şi ventilaţia pulmonară înregistrează valori mari între 18 şi 22. Numărul leucocitelor (globulele albe) este mai mare între orele 17 şi 20 şi mai redus între orele 11 şi 14. Proteinele din ser au concentraţia maximă spre miezul zilei şi scad după-amiază. Glucoza din sînge este cu 10% mai mare noaptea decît la amiază. Diureza este maximă în zilele cu luminozitate mai mare între orele 16 şi 20, iar în zilele cu luminozitate redusă - între 8 şi 12. Glanda suprarenală are o activitate mai intensă în cursul zilei şi mai redusă la 4-8 dimineaţa.

Moartea lui Marylin Monroe


Moartea lui Marylin Monroe (1962) continuă să fie o enigmă. Toate par să indice că actriţă nu dorea să moară, sinuciderea fiind simulată, la sfaturile apropiaţiilor ei în scopul de a cîştiga simpatia publicului sau de a-l şantaja pe Robert Kennedy, cu care a avut o relaţie amoroasă.
Potrivit documentelor de la FBI, desecretizate nu demult, în această afacere erau implicaţi psihiatrul vedetei, agentul şi menajera acestuia, care au sfătuit-o să simuleze o sinucidere, ei promiţăndu-i s-o salveze la timp. Monroe i-a crezut, iar caeştia au lăsat-o să moară. Raportul de mii de pagini al FBI cu titlul "Robert F. Kennedy" scoate la iveală conspiraţia care a dus la moartea actriţei, pentru ca aceasta să nu facă publică relaţia ei cu Kennedy şi să nu provoace astfel un scandal.

joi, 23 iulie 2009

Marea Adriatică - o mare fără fund


O serie de cercetări efectuate în bazinul Mării Adriatice au pus oamenii de ştiinţă întro mare derută. Fără îndoială, nimeni nu ar putea crede că există o mare... fără fund. Acest lucru nu este posibil. Ca urmare a cercetărilor întreprinse a fost găsită însă, în Marea Adriatică, o groapă uriaşă care, fiind cercetată, a dus la descoperirea unor fenomene cu totul ciudate. Urmărită timp îndelungat, s-a constatat că în această uriaşă deschidere abisală de pe fundul mării dispar zilnic circa 30.000 de tone de apă.
Cercetătorii au turnat, în repetate rînduri, în apropierea acestei gropi marii cantităţi de vopsea care, în mod firesc, ar fi trebuit să reapară undeva, mai aproape sau mai departe, în rîurile sau lacurile din insulele sau de pe ţărmurile mării. Dar apa colorată nu a reapărut nicăieri! Au fost aruncate în dreptul aceste gropi şi mari cantităţi de material plastic, dar şi acestea au dispărut fără urmă. S-a presupus că vopseaua, precum şi bucăţile de material plastic au fost absorbite de groapă. Pînă în prezent nu s-au ajuns la nici o concluzie, rămînînd doar părerea că pe fundul Mării Adriatice se găseşte o groapă uluitor de adîncă.

Ceaiul


Istoria îl consideră pe împăratul chinez Sheng-Nung ca fiind cel care a descoperit ceaiul ca băutură, atunci cînd cîteva frunze din această plantă i-au căzut accidental în vasul cu apă fiartă. Acest lucru s-a întîmplat aproximativ în anul 2700 î.e.n. Ceaiul a fost introdus în Europa la sfîrşitul secolului al XVII-lea, dar abia în secolului al XIX-lea a devenit o băutură populară. În această perioadă coloniştii englezi, proprietari ai plantaţiilor, au adus forţa de muncă în sudul Indiei la marile plantaţii de ceai din Malaezia şi Sri Lanka (Ceylon).
Cea ce numim astăzi ceai este arbustul Camellia sinensis (Thea sinensis), originar din China, cu frunze persistente şi cu flori albe, plăcut mirositoare. Condiţiile ideale pentru dezvoltarea aceste plante sunt temperatura între +13 şi +18C şi umiditate mare. Frunzele sunt culese la fiecare şapte zile, de obicei cu mîna. Din cinci kilograme de frunze proaspete rezultă un kilogram de "ceai". Ceaiul negru se obţine după o uşoară fermentare a frunzelor, spre deosebire de cel verde care e preparat din frunze nefermentate.

miercuri, 22 iulie 2009

Saturn are cei mai mulţi sateliţi


Oamenii de ştiinţă au descoperit 12 noi sateliţi a lui Saturn. Aceşti sateliţi, numiţi şi neregulaţi de către astronomi, au diametre cuprinse între 3 şi 110 kilometri. Ei se fac remarcaţi în special prin marele lor orbite excentrice şi înclinate.
Aceste obiecte celeste sunt repartizate în trei grupe, după înclinaţia lor. Fiecare seamănă cu "resturile" rezultate de pe urma bombardării unui corp celest iniţial mai mare. Avînd în total 30 de sateliţi, Saturn ocupă deocamdată primul loc în ierarhia planetelor cu cei mai numeroşi sateliţi, posibil pînă la iniţierea explorării "periferii" gigantului Jupiter.

Formula succesului, elaborată de Einstein


Albert Einstein considerat unul din cei mai mari şi populari savanţi ai timpurilor a elaborat formula succesului.
x = a*b*c
x - succesul
a - capacitatea
b - odihna şi munca
c - a şti să ţii limba după dinţi la timp

marți, 21 iulie 2009

Mausoleul din Halicarnas


Regele Mausol (377-353 î.Hr.) şi soţia acestuia, Artemisa, au construit un monument funerar de proporţii maiestuase, la Halicarnas. Mausoleul a fost terminat în anul 350 î. Hr. A fost opera arhitecţilor Pytheos si Satyos şi a sculptorului Scopas.
Făcut din marmură albă, avea forma unui edificiu pătrat, cu înălţimea de 50 de metri, susţinut de coloane, pe care se ridica un acoperămînt piramidal şi în vîrful căruia era un car triumfal ce îi purta pe Mausol şi Artemisa. Mausoleul a supraveţuit cîteva secole, după care a fost distrus de oameni.

Francmasonii


Francmasoneria (fr. "franc-maconnerie", calc după engl. "free mason") oscilează între legendă şi realitate. Această societate universală este închisă şi se ştiu puţine lucruri despre activitatea ei. Îmbinînd la origine tradiţiile oculte ale unor corporaţii de zidari (în special, constructori de catedrale), ordinul avea scopuri etico-religioase şi politice şi era secret. S-a cristalizat în secolul al XVII-lea în Anglia, de unde a trecut în Franţa.
Fiind considerată o societate iniţiatică, nu se ştie cu certitudine în ce costau activităţile Marei Loje Masonice şi ale membrilor de rînd. Misterioase sunt şi procedeele de intrare în francmasonerie. Ordinul este axat pe conceptul de fraternitate şi tinde să reunească oamenii, constituind "Templul Omenirii". Un grup de masoni formează o lojă, iar lojele se unesc în obedienţe. Din loja Francmasonică fac parte oamenii influenţi cu renume mondial - politicieni, savanţi, artişti.

luni, 20 iulie 2009

Originea cafelei


Originea cafelei se află pe continentul african, în provincia Kaffa din zona Etiopiei, de unde provine şi denumirea acestei băuturi. De aici s-a răspîndit în Yemen, Arabia, iar spre sfîrşitul secolului al XIV-lea a fost lansată şi în Europa. La început cafeaua era considerată aliment şi nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amastecarea cu grăsime animală obţineau o pastă, pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor. În secolul al XI-lea renumitul tămăduitor Avicena (Ibn Sina) administra cafeaua ca medicament. Etiopienii obţineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermenterea în apă a boabelor uscate.
Potrivit unei legende, cafeaua a fost consumată prima oară de capre. Pe teritariului Egiptului de azi, un păstor pe nume Khaldi a observat că caprele lui deveneau neastîmpărate şi energice după ce mîncau fructele roşii care creşteau în tufişurile din apropiere. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructele la o mănăstire din zonă, unde stareţul le-a fiert în apă, obţinînd un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga somnolenţa şi oboseala.

Civilizaţia romană


Civilizaţia romană s-a născut din asimilarea elementelor altor civilizaţii străveţi: filozofia, arta, religia păgînă greacă, tehnologiile etruscilor şi galilor, creştinismul iudeilor etc. La începuturile ei (secolele VIII-VII î.e.n.), această civilizaţie era rudimentară, iar economia ei - agricolă. Cea mai mare parte a locuitorilor Romei trăiau în colibe de pămînt, clădite fără nici un plan urbanistic, avînd drept intrare o uşă, dar nici o fereastră. Există o singură încăpere, în care mîncau şi dormeau laolaltă toţi membrii familiei, sclavii şi animalele. Igiena pare să fi fost redusă la minimum: nu existau nici latrine, nici apeducte (nevoile se făceau în faţa casei şi acolo rămîneau). Îmbrăcămintea era de o croială elementară, barba şi părul creşteau neîngrijite, nu se foloseau cosmetice. Nu era nici o organizare militară sau strategii de luptă, iar armele folosite erau, în special, ciomege, pietre şi săbii grosolane. Aproape toată populaţia era analfabetă, chiar şi primii regi.
Situaţia s-a schimbat radical odată cu ocuparea tronului de o dinastie etruscă, circa în anul 600 î.e.n. Sub domnia lui Lucius Tarquinis, fiul unui grec căsătorit cu o etruscă, Roma a făcut un salt înainte: a fost construită "cloaca massina", canalizarea, au fost zidite case, cu acoperişul înclinat în ambele părţi pentru scurgerea apei de ploaie şi cu ferestre, au fost trase stăzi şi cartiere, a apărut forul - o piaţă centrală unde se adunau toţi cetăţenii. Primul apeduct care aproviziona Roma cu apă curată a fost construit abia în anul 312 î.e.n., iar primele băi publice (terme) au apărut la hotarul dintre secolele III şi II î.e.n.
Unele servicii publice din Imperiul Roman erau organizate mai bine decît în Europa secolului al XVII-lea. Imperiul poseda o sută de mii de kilometrii de autostăzi, numai în Italia erau circa 400 de mari artere pavate. La fiecare kilomatru se afla un indicator care marca distanţa pînă la oraşul cel mai apropiat. La fiecare zece kilometri era un restaurant, camere de dormit, grajduri, cai de schimb. La fiecare 30 de kilometri existau complexe spaţioase şi cîte un bordel. Drumurile erau supravegheate de patrule de poliţie. Turismul înflorea. Romanii călătoreau în mod obligatoriu în Grecia, cei săraci pe corăbii-cargou, cei bogaţi pe vase mari cu pînze, lungi de 150 de metri şi înzestrate cu cabine de lux.

duminică, 19 iulie 2009

Populaţia Terrei


În anul 1800 populaţia glogului era 1 miliard. Ea s-a dublat în următorii 120 de ani, iar în 1960 atingea deja 3 miliarde. Populaţia s-a dublat iarăşi, în doar o jumătate de secol, şi depăşeşte în prezent 6 miliarde (dintre care 1,3 mlrd locuiesc în China). Pronosticurile indică o explozie demografică: în 2050 se va ajunge la circaa 10 miliarde, iar dacă ritmul de creştere a populaţiei se va menţine, acesta va depăşi în 2150 numărul de 100 de miliarde de locuitori ai Terrei. Planeta noastră nu este însă în stare să asigure condiţii necesare de trai decît pentru 10 miliarde.
Cele mai populate ţări sunt Cina şi India. Ele reprezintă peste o treime din populaţia globului. Cel mai populat oraş al lumii este Tokyo, capitala Japoniei. New York se află pe locul V, după Mumbai (India), Sao Paolo (Brazilia) şi Shanghai (China).

Îmbălsămarea cadavrelor


Îmbălsămarea cadavrului era cunoscută cu multe milenii în urmă. În Egipt, corpul era conservat din credinţa religioasă că va învia în ziua revenirii lui Osiris. Îmbălsămarea cuprindea tehnologii complicate, după ce ulterior se prelevau organele şi toate intestinele. Corpul se prepara cu diverse substanţe, se usca, apoi se învelea minuţios în bandaje impregnate de alte substanţe, capabile să stopeze putrifacţia. Organele erau deasemenea conservate în urne funerare speciale, cunoscute sub denumirea de "vaze canope" (deoarece au fost descoperite pentru prima oară în oraşul egiptean Canope).
În prezent, cadavrele se îmbălsămează prin introducerea intraarterială al unor substanţe chimice.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Sistemul vizual al marsupialelor


Marsupialele, printre care cangurul şi koala, văd, ca şi primatele în culori. Deşi reprezintă un ordin de manifere inferioare, cu un creer redus ca dezvoltere, ele au capacitatea oamenilor de a percepe lumea în culori. Vederea în culori se datorează unor celule din retina ochilor numite "conuri". Primatele au trei tipuri de conuri: roşii, verzi şi albastre, fiecare dintre ele absorbind o anumită parte a spectrului luminii, iar orice altă culoare fiind o combinaţie a celor trei culori fundamentale. Vederea în culorii este o senzaţie creată de creier.
Marsupialele au, deasemenea trei tipuri de conuri, dar sistemul lor vizual operează cu roşu, albastru şi ultraviolet. Această capacitate de a vedea lumina ultravioletă este fascinantă şi deocamdată inexplicabilă. Însă ce senzaţii de culoare simt aceste animale, ţinînd seama de dezvoltarea redusă a creerului lor, rămîne o enigmă. În această privinţă, au început deja unele teste empirice.

Harta lui Piri Reis


O hartă, cunoscută ca Harta lui Piri Reis, datată din 1513, reprezintă cu exactitate America, într-o epocă în care cunoştinţele cartrografice erau minime şi nu se ştia a calcula longitudinea. Piri Reis este un turc cu numele deplin Pei Ibn Haji Memmed, amiralul Reis. Pe această hartă sunt reprezentate nu doar continentele european şi african, cu o precizie uluitoare, ci de asemenea o parte a Antracticii (redescoperită abia în 1818), fără gheaţă însă, şi chiar unele insule de la Polul Sud, cunoscute abia în 1958; America de Sud este unită cu Antartica printr-un istm dispărut în urmă cu 10.000 de ani. Piri Reis menţiona că el a utilizat hărţi vechi, dar nu cunoştea identitatea cartografilor care le-au creat.
Albert Einstein a studiat harta lui Piri Reis şi a tras concluzia derivei continentelor ca efect al deplasării scoarţei terestre. Se consideră că între anii 13.000 şi 4.000 î.e.n. a existat o cilivizaţie prosperă, iar toate părţile lumii au fost cartografiate de specialiştii ei. Cum altfel s-ar putea explica enigma cartografică?

Asasinarea lui Abraham Lincoln


Asasinii ucid deseori în văzul lumii. Astfel a fost şi asasinarea lui Abraham Lincoln, la 14 aprilie 1865. Personalitate complexă, fiu al unui tăietori de lemne analfabeţi, devenit avocat celebru şi ales în 1860 Preşedinte al SUA, Lincoln a rămas în istorie ca un militant activ al abolirii sclavagismului. Asasinatul s-a produs la doar cinci zile după încheierea Războiului de Secesiune, soldat cu victoria Nordului.
Această victorie l-a determinat pe simpatizantul sudist John Wilkes Booth să intre în loja teatrului din Washington, unde Lincoln se afla cu soţia, şi să-i un glonţ în ceafă. La 18 decembrie 1865 sclavagismul a fost abolit prin Constituţia SUA.

vineri, 17 iulie 2009

Lăcustele


Lăcustele, simbol al distrugerii recoltelor, au fost la unele popoare vechi o sursă folositoare de proteine animale. Menţionarea lăcustelor în lista de alimente permise israeliţilor (lăcustele sunt vegetariene, deci "curate") lasă să se înţeleagă că ei au consumat aceste insecte. În literatura antică există multe dovezi cu privire la valoarea nutritivă a acestui aliment. Pînă în vremurile recente, unele triburi s-au hrănit cu aceste lăcuste, în unele perioade ale anului aceste fiind principala sursă de proteine, grăsimi şi minerale.
Lăcustele pot trăi şi se deplasa în roiuri atît de mari, încît produc pagube dezastruase în calea lor. Una dintre plăgile ce a lovit Egiptul, după relatarea biblică, a fost o invazie de lăcuste. S-a estimat că roiul de lăcuste de deşert care a trecut, în 1889, peste Marea Roşie a acoperit a suprafaţă de 5.000 km2. Despre lăcuste se ştie că îşi pot consuma propriul corp, care le pare delicios, deoarece sunt lipsite de sensibilitate fizică.

Erupţia vulcanică


Unul dintre cele mai dezastruoase cataclisme cunoscute este erupţia vulcanică. Erupţia vulcanului Vezuviu a îngropat sub lavă oraşele Pompei, Herculanum şi Stabie, în anul 79 e.n., făcînd circa 15.000 de victime. Acest vulcan activ s-a manifestat violent de nenumărate ori, dar cu o intensitate mai mică (1631, 1794, 1872, 1906, 1944).
Erupţia vulcanului Rakata de pe insula Krakatoa, situată între Samatra şi Java, în 1883, a depăşit de cîteva ori furia Vezuviului. Acest cataclism violent s-a resimţit în întreaga lume: cenuşa s-a răspîndit pe o suprafaţă de 750.000 km2, iar unda de şoc a făcut ocolul pămîntului. Explozia a avut o putere de 200 megatone de TNT (trinitrotoluen), adică de 15.000 de ori mai mare ca bomba atomică de la Hiroshima. Erupţia a făcut circa 40.000 de victime umane.

joi, 16 iulie 2009

Arctic Doomsday Seed Vault - depozitul pentru ziua Judecăţii de Apoi


La 26 februarie 2008 a avut loc inaugurarea oficială a Arctic Doomsday Seed Vault sau Global Seed Vault (Depozitul pentru ziua Jucecăţii de Apoi), creat sub egida organizaţiei internaţionale Global Crop Diversity Trust (Roma). Dacă în caz de vreun cataclism mondial - război sau catastrofă - supravieţuitorii vor fi nevoiţi să restabilească agricultura sau flora planetei, ei vor trebui să-şi amintească doar denumirea de Longyearbyen. Anume acolo, departe de "marea civilizaţie", sub un strat gros de veşnic îngheţat, în adîncimea munţilor se află uriaşul depozit. Aici vor fi stocate tone de seminţe ale diversilor plante de pe întreaga planetă.
Deşi pe Pămînt există şi alte depozite de seminţe "pentru zile negre", Global Seed Vault este cel mai bine gîndit şi protejat. El nu va fi afectat, chiar dacă se vor topi toţi gheţarii la ambele poluri planetare. Condiţiile de păstrare sunt de aşa natură, încît seminţele pot rezista pînă la o mie de ani.

Templul Artemisei


Templul Artemisei (Diana la romani) din Efes (oraş de pe coasta vestică a părţii asiatice a Turciei de azi) a fost ridicată pe un teren mlăştinos, într-o zonă seismică, dar a rezistat mai multe secole înainte de a fi distrus ... de mîna omului. Artemis era venerată în Grecia ca fiica lui Zeus, zeiţa "fecioară" a Lunii şi a vînătorii. Potrivit mitului, statuia Artemisei a căzut la Efes din cer şi se crede că tradiţia se referă la un metiorit (Pliniu povesteşte despre o piatră imensă aflată deasupra intrării în templu).
Construcţia templului a durat 220 de ani (650-430 î.Hr.) şi s-a impus îndeosebi prin coloanele masive monolite, în număr de 127, înalte de 18 metri, dintre care unele sculptate, şi prin marmură albă. După incendiul care a distrus templul în anul 356 î.Hr., monumentul a fost restaurat, fiind mai fastuos. Templul a devenit un adevărat muzeu al artelor plastice.
Declinul său a început în secolul al III-lea d.Hr., cînd a fost jefuit de goţi şi distrus în anul 263. După edictul din anul 392 care cerea închiderea edificiilor de cult păgîne, templul şi-a încetat existenţa. 8 coloane de marmură verde au fost duse, în secolul al VI-lea, la Bizanţ şi folosite la construcţia Bisericii "Sfînta Sofia". Rămăşiţele templului, descoperite în 1870, indică că a fost cea mai mare clădire din lumea greacă.

miercuri, 15 iulie 2009

Grădinele suspendate ale Semiramidei


Denumirea intrată în istorie de "Grădinele suspendate ale Semiramidei" este confuză, deoarece nu este atestată nici o Semiramidă în Babilon, ci doar Sammuramat, care a guvernat ca regentă a fiului său între 809-806 î.Hr., în timp ce grădinele au fost construite cu mult mai tîrziu, în secolul al V-lea î.Hr., de arhitecţii regelui Nabucodonosor II.
În plus, grădinele, din care nu s-a mai păstrat nimic, nu erau suspendate ci dispuse în terase situate pe trepte diferite, formînd o scară uriaşă. Construcţia, întrţinerea şi sistemul de irigare au necesitet eforturi enorme, despre care se ştiu prea puţine lucruri.

John Davison Rockefeller


Cel mai bogat om al tuturor timpurilor este considerat John Davison Rockefeller, magnat american (1839-1937). A continuat afacerele cu petrol ale tatălui său şi a construit un adevărat imperiu indudtrial la doar 21 de ani. Regele petrolului avea în 1914 o avere de 1 miliard de dolari (care ar echivala astăzi cu circa 200 de miliarde!).
Averea imensă a fost utilizată în numeroase activităţi filantropice: crearea Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale (1901), Fondaţia Rockefeller şi universitatea Rockefeller (1913). Fiul magnatului, John Davison junior, a continuat activitatea industială şi filantropică a tatălui său.

marți, 14 iulie 2009

Kabbala


Kabbala sau Cabbala ("qabbalah" - "tradiţie") este o doctrină bazată pe o interpretare simbolică a textului Bibliei, recurgîndu-se la o simbolistică fantastică a numerilor şi literilor. Această comunitate iudaică ezoterică a reuşit să supravieţuiască pînă în zilele noastre.
"Zoharul" sau "Sefer ha-Zohar" ("Cartea splendorii") este lucrarea fundamentală a literaturii cabalistice iudaice, scrisă în limba arameică în 1270-1300. Învăţătura cabalistică şi Zoharul n-au fost dezvăluite decît unei părţi infime a poporului evreu. Acest lucru pare straniu, dacă se ştie că ele vorbesc despre univers şi slujesc la salvarea lumii. Faptul că această comunitate şi doctrina ei au rămas obscure a determinat sensul figurat al adjectivului "cabalistic" - "misterios".

Rechinii


Rechinii sunt atît de bine adaptaţi mediului, încît abia s-au schimbat în ultimii 150 de milioane de ani. Totodată, ei sunt animalele cu falca cea mai puternică. Un rechin muşcă cu o forţă de o sută de ori mai mare ca a noastră. Două treimi din creerului rechinului este dedicat simţului său cel mai puternic - simţul mirosului.
Rechinul alb mare este prădătorul cel mai mare al planetei. Poate creşte pînă la 11 metri şi atinge o greutate de cinci ori mai mare decît al unui leu. Savanţii au descoperit că, dacă un rechin îşi perde un dinte, în maximum 24 de ore îi creşte altul. Animalul îi schimbă pe toţi cam o dată la 8 ani. Asfel, el perde cam 30.000 de dinţi pe parcursul vieţii sale. Rechinul alb nu mănîncă carne amenească, dar atacă oamenii deoarece îi confundă cu focile şi peştii mari cu care se hrăneşte. Rechinilor-tigri le place însă carnea de om. Într-un singur an 1998, au fost înregistrate 58 de atacuri ale rechinilor, şase dintre victime murind.

luni, 13 iulie 2009

Papirusul şi pergamentul


Fabricarea papirusului - hîrtie obţinută din tulpina unui trestii egiptene (înalte de pînă la 3 m) - începe în Egipt pe la mijlocul mileniului al IV-lea î.e.n., pătrunzînd în Grecia în secolul al VI-lea î.Hr. Pergamentul a fost inventat dintr-o necesitate, impusă de inceterea livrării de papirus în oraşul-stat Pergam (în prezent Bergama din Turcia), de către rivalul său, Alexandria din Egipt. În secolul al II-lea î.Hr., ambele localităţi aveau biblioteci celebre (cea din Pergam număra circa 400.000 de volume, iar cea din Alexandria circa 600.000) şi duceau o activitate intensă de scriere a cărţilor. Pergamul a devenit din acea perioadă centrul producţiei şi exportul unui nou produs - pergamentul, piele preparată pentru a se putea scrie pe ea. Acesta era mai apreciat decît papirusul, deoarece era mai imun la acţiunea nefastă a timpului. Din secolul al II-lea î.Hr., papirusul este înlocut treptat cu pergamentul

Farul din Alexandria


Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.Hr., pe insula Pharos. A fost cel mai rezistent dintre toate minunile antichităţii, în afară doar de piramide, şi a sutraveţuit aproape un mileniu şi jumătate, înainte de a fi distrus parţial de mîna omului (un spion din Bizanţ a sugerat că sub far este îngropată o comoară imensă). Înălţimea farului nu se cunoaşte, cifra ipotetică fiind cuprinsă între 135 şi 450 de metri. Constituit din marmură albă, farul este format din 3 turnuri (primul - pătrat, al doilea - octagonal şi al treilea - cilindric) suprapuse. Pentru fundaţii s-a utilizat sticla, considerată cea mai rezistentă în apă. Lumina farului ajungea la peste 50 km, lungime atinsă şi de farurile de azi. Monumentul a fost complet distrus de cutremurul din 1375. În 1994, vestigiile turnului a fost descoperite în timpul săpăturilor subacvatice.

sâmbătă, 11 iulie 2009

Cel mai lung război din istorie


Cel mai lung război din istorie a durat 335 de ani, perioadă în care însă nu s-a tras nici măcar un foc de armă şi nimeni nu a fost rănit sau ucis. Acest război, între provinciile Olandei şi insulele Scilly, a început în 1651.
În timpul războiului civil din Anglia (1642-1651), tabără parlamentară i-a alungat pe regalişti tot mai departe de Londra, pînă cînd aceştia au fost nevoiţi să se refugieze pe insulile Scilly. Olanda a făcut front comun cu tabara parlamentarilor şi şi-a trimis armata în lupte împotriva flotei regaliştilor. Flota olandeză a fost atît de rău bătută, încît a hotătrît să declare război insulelor Scilly. Însă, după cîteva luni, regaliştii au capitular în faţa parlamentarilor, fapt care i-a făcut pe olandezi să uite de războiul declarat.
Auzind zvonuri precum că insulele Scilly ar fi încă în război cu Olanda, un istoric britanic a început să facă cercetări în 1985. Într-adevăr, ambasada Olandei din Londra a confirmat că mai există o declaraţie de război în scris. Ambasadorii celor două ţări au fost de acord să pună capăt acestor acestui război bizar, semnînd un tratat de pace la 17 aprilie 1986.

Istoria furculiţei


Furculiţele au fost folosite pentru prima dată în Eviul Mediu, dar să mănînci cu ele era scandalos. În secolul al XI-lea, o prinţesă greacă a murit la scurt timp după ce a introdus folosira furculiţei la nunta ei cu un dodce veneţian, Domenico Selvo: moartea ei a fost percepută ca o pedeapsă divină.
În timp ce furculiţele era un lucru obişnuit la mesele nobilor din Italia încă din secolul al XI-lea, iar în Franţa se foloseau din secolul al XIV-lea, în Anglia ele au fost introduse abia în 1611 de Thomas Coryat, prin cartea sa "Obiceiurile lui Coryat prinse în grabă în cinci luni de călătorie în Franţa, Savay şi Italia". Clasa superioară din Spania a început să folosească furculiţa în secolul al XVI-lea. În 1630, Guvernatorul Winthrop de Massachusetts avea prima şi singura furculiţă din America. Furculiţele, cele mai multe cu doi dinţi, erau cunoscute ca "linguri despicate".
Cu toate că existau specimente cu 4 şi 5 dinţi înainte de 1600, furculiţa cu 4 dinţi a devenit obişnuită abia în secolul al XIX-lea. În Thailanda, încă mai este consederat scandalos să-ţi duci mîncarea în gură cu furculiţa, ea fiind folosită doar pentru a-ţi pune mîncare pe lingură.

vineri, 10 iulie 2009

Cel mai scurt război


Cel mai scurt război din istorie a fost cel dintre Anglia şi Zanzibar (acum parte din Tanzania). Războiul care a avut loc în ziua de 27 august 1896, a durat nici mai mult nici mai puţin de 38 de minute. Totul a început cînd sultanul Zanzibarului, care colaborase de bunăvoie cu englezii, a murit la 25 august 1896, fiind urmat la tron de nepotul său, Khalid bin Bargash, despre care se ştie că nu accepta relaţii paşnice cu britanicii. Gîndindu-se că s-ar putea duce tratative mai favorabile cu un alt conducător, britanicii i-au dat un ultimatum lui Khalid bin Bargash să abdice. Refuzînd să renunţe la tron, Bargash a convocat flota militară, care însă avea la dispoziţie doar o navă veche de război, şi a fortificat palatul. Britanicii, pe de altă parte, au trimis 5 nave moderne de război în portul din Zanzibar, din care au coborît două batalioane de soldaţi care au asediat palatul. Bargash şi-a dat seama că nu are nici o şansă de victorie şi a încercat în ultimul moment să negocieze pacea, dar era prea tîrziu.
La 27 august 1896, ora 9:00, cînd ultimatumul a expirat, armata britanică a scufundat flota sultanului, adică singura navă, după care a atacat şi distrus complet palatul. În jur de 500 de oameni, majoritatea soldaţi a lui Bargash, au murit. Bargash a fugit, s-a ascuns la ambasada Germaniei, ţară în care a primit ulterior azil politic. Asfel, războiul s-a terminat la 9:40, ora la care sultanul a fugit la ambasadă.

Ghilotina


Ghilotina - instrument pentru decapitare - a fost folosită pentru prima dată în Franţa, la 25 aprilie 1792, înlocuind toporul călăului. Un dispozitiv asemănător apăruse mai întîi în Italia, dar medicul francez Joseph Ignace Guillotin a creat maşina ideală, perfecţionînd lama. În ianuarie 1793 însuşi regele Franţei, Ludovic al XVI-lea, a fost ghilotionat. Legenda spune că Guillotin îi arătase invenţia regelui şi că acesta propuse o mică perfecţionare a maşinii, pentru ca moartea să fie cît mai uşoară.
Folosirea ghilotinei a fost abolită în Franţa abia în 1981, fiind modul de execuţie pentru condamnaţii la moarte pe parcursul a circa două secole. Ea nu şi-a găsit nici un succesor, deoarece în 1981 în Franţa a fost suprimată pedeapsa capitală, care a fost înlocuită cu detenţia pe viaţă.

joi, 9 iulie 2009

Coca-Cola


Coca-Cola, cea mai cunoscută băutură răcoritoare din lume, a fost inventată în 1886 de John Pemgerton, veteran al războiului civil şi farmacist din Atlanta, SUA. Pentru că îi plăcea să se joace cu formulele medicale, într-o seară, căutînd un leac rapid pentru o durere de cap, Pemgerton a amestecat un lichid de culoarea caramelului într-un vas. Apoi l-a dus la o farmacie locală, unde amastecul a fost combinat cu sifon şi probat de clienţii care au recunoscut imediat gustul special al noii băuturi.
În primul an, firma a vîndut în jur de 9 pahare de coco-cola pe zi. Un secol mai tîrziu, Coca-Cola Company a produs peste 10 miliarde de galoane de băutură. Coca-Cola şi-a realizat adevăratul potenţial atunci cînd a început să fie cumpărată la sticlă. În 1894, un om de afaceri din Mississippi, Joseph Biedenham, a fost primul care a pus băutura în sticle.
Numele coca-cola provine de la două din ingrediente: frunzele de coca şi boabele de cola. Aroma distinctivă de "cola" se datorează în principal amastecului de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămîie şi vanilie.

Valea Morţii


Death Valley (Valea Morţii), depresiunea cea mai toridă din Statele Unite, este o întidere de deşert aflată la o sută metri sub nivelul mării. Una dintre bizarerile ce caracterizează acest ţinut este fenomenul pietrelor care se deplasează singure. Ele sunt răspîndite de-a lungul unei suprafeţe aride, numită "racetrack", o zonă de 5 km lungime, care constituie fundul unui lac secat demult. Petrele au dimensiuni foarte variate: unele sunt cît pumnul, altele - blocuri de piatră ce cîntăresc mai multe tone. Toate se deplasează în permanenţă, lăsînd în spatele lor urme pe nisip. Dîrele sunt drepte, în zigzag sau curbe. Pietrele se mişcă pe distanţe considerabile, uneori pe sute şi sute de metri.
În urma unor cercetări minunţioase, s-a confirmat că pe durata unui an absolut toate pietrele din zonă s-au "plimbat". Una dintre ele s-a deplasat 260 de metri în mai multe reprize, în timp ce alta, o stîncă de 350 kg, a bătut toate recordurile, parcurgînd 210 metri fără oprire. Încercînd să explice acest mister, unii cercetători înclină spre explicaţii de tip geologic, în tip ce alţii bănuiesc intervenţia unor forţe supranaturale. Circulă poveşti despre prezenţa în zonă a unor fiinţe extraterestre, care s-au refugiat sub pămînt.

miercuri, 8 iulie 2009

Dragostea


Dragostea este un drog! Efectele iubirii asupra creierului uman sunt similare cu cele ce le oferă cocaina, este concluzia unuor studii făcute de cercetătorii amaricani. Romantismul poate produce senzaţii asemănătoare cu cele fundamentale de foame sau de sete. Savanţii au studiat creerul unor tineri, bărbaţi şi femei, toţi îndrăgostiţi. Partea emoţională a creerului se activează insantaneu cînd apare foamea sau setea, dar şi cînd cei îndrăgostiţi primesc ceea ce îşi doresc foarte mult, cum ar fi un telefon de la persoana iubită, explică oamenii de ştiinţă. Ei spun că, atunci cînd eşti îndrăgostit, este afectată aria tegumentară ventrală, adică un gup de celule care produc dopamină - un stimulent natural. Aceeaşi regiune este afectată şi atunci cînd se consumă cocaină.

Ordinul religios al vestalelor


Ordinul religios al vestalelor (de la zeiţa Vesta, ocrotitoarea căminului familial) era foarte influient. Vestalele erau selectete la vîrste de 6-10 ani şi trebuiau să slujească într-o castitate absolută. Îmbrăcate în alb şi acoperite cu văluri albe, misiunea acestor preotese păgîne consta în special în întreţinerea focului sacru în templu şi în stropirea pămîntului cu apă scoasă din fîntîna nimfei Egeria.
Dacă erau prinse că şi-au încălcat jurămîntul de castitate, erau bătute cu vergi şi îngropate de vii. Istoricii romani relatează despre 12 asemenea cazuri. După serviciul de 30 de ani, vestalele erau primite în societate cu multe onoruri şi privilegii, fiind venerate ca sfinte. Aveau dreptul de să se căsătorească, deşi la acea vîrstă le era greu să-şi găsească soţi.

Perla neagră


Perla neagră este originară din cîteva insuliţe "de la capăul lumii", perdute în Oceanul Pacific. Ea se naşte în cochilia unei scoici mari, denumite "Pictada margaritifera". Perlele negre aflate în magazinele de bijuterii sunt, cel mai adesea, perle de cultură, crescute în locuri amenajate de om. Perlele negre în stare naturale sunt extrem de rare şi, deci, extrem de scumpe.Cîndva, pescarii le descopereau ca prin minune, doar la mari adîncimi, în locurile bîntuite de rechini, şi găseau doar una la 15000 de scoici culese.
Chiar şi perla neagră de cultură se găseţte rar, pentru că se dezvoltă după un proces lung şi greu. Prima etapă constă în efectuarea unei operaţiuni de însămînţare a unei scoici cu un corp străin. Japonezul Korichi Mikimoto este, de fapt, inventatorul acestui proces de însămînţare, încă de la începutul secolului trecut. Prima recoltă de perle negre a avut loc în 1965. Dimensiunea medie a unei perle este de 8-10 mm, dar cea mai mare măsoară 26,95 mm şi poartă numele celui care astăzi este numit "Împăratul perlei negre" - Robert Wan. Formele pe care le poate avea o perlă sunt multiple: sferică, semirotundă, imitînd o pară sau un nasture etc. În ce priveşte coloritul, ea are multe nuanţe: de la gri auriu pînă la negru cu nuanţe de roz sau verde.

marți, 7 iulie 2009

Mata Hari


Cine a fost Mata Hari? Margaretha Geertruida Zelle, frumoasa dansatoare şi femeia anticomformistă, a fascinat lumea de la începutul secolului XX pînă în prezent. Ea simbolizează misterul, erotismul şi spionajul. Născută într-o bogată familie olandeză, în 1876, tînăra sfidează morala gurgheză, devenind dansatoare şi curtizană. Căsătorită cu un ofiţer al armatei coloniale, ea seduce persoane importante, iar soţul face poze: fotografiile sunt utile pentru şantaj.
Divorţiază, Margaretha se stabileşte în 1903 la Paris, transformîndu-se în exotica şi celebra dansatoare Mata Hari. Amantul său este şeful poliţiei berlineze care utilizează farmecul ei de seducere, în mreje căzînd personalităţi militare şi diplomatice din Franţa.
Cariera ei de spioană continuă în anii Primului Război Mondial: ca infirmieră, reuşeşte să afle de la ofoţerii răniţi planurile ofensivelor viitoare. La începutul lui 1917, Mataa Hari este arestată; deşi se declară inocentă, este condamnată la moarte. În faţa plutonului de execuţie, refuză să i se lege ochii şi sfidează moartea. Mai apoi este creată fondaţia Mata Hari, care va depune la Ministerul Justiţiei din Franţa, în 2001, o cerere de revizuire a procesului.

Amazoanele


Un mit venit din negura vremilor ne relatează despre amazoane, neîfricate călăreţe care au trăit cu peste două milenii în urmă. Cuvîntul "amazoană" înseamnă din greacă "cea care n-are un sîn". Comform legendei, aceste luptătoare îşi tîiau un sîn pentru a putea trage mai uşor cu arcul. Încă istoricul grec Diodor din Sicilia pomenea despre ele, în secolul I î.Hr., dar informaţia principală vine de la Herodot, care ne permite să înţelegem că nu e doar un mit. Comform mitologiei greceşti, amazoanele care populau o regiune la estul Mării Negre, au provenit din uniunea dintre Ares, zeul războiului şi nimfa Harmonia. Amazoanele se unesc cu bărbaţii doar pentru reproducere şi îşi ucid pruncii de sex masculin. După Herodot, "o fată nu se căsătoreşte înainte de a fi omorît un duşman". Bărbaţii sunt înlăturaţi de la afacerele satului şi îndeplinesc, în această societate matriarhală, doar îndeletnicirele casnice.
Mitul amazoanelor este reluat şi în faptele eroice ale lui Hercule: acesta este trimis să fure centura lui Hipolite (Hippolyte), regina amazoanelor. În "Iliada" lui Homer, aceste luptătoare sunt pomenite de trei ori, însă fără indicaţii care ne-ar ajuta să acredităm existenţa lor reală. La început, mitul grecesc situa acest popor al amazoanelor în Caucaz, apoi, după colonizarea trptată a regiunii, tot mai departe spre est. Acelaşi Herodot scrie că amazoanele au migrat în Sciţia, lîngă actuala Mare Azov. Unii consideră că mitul se bazeaz pe existenţa unor societăţi în care femeile deţineau drepturi egale cu bărbaţii, inclusiv de a lupta în războaie (societatea nomadă din Kurgan, Rusia, popoarele din Kazahstan), găsindu-se morminte cu schelete de femei îngropate cu armele lor. Rîul Amazon din America a fost denumit astfel în amintirea luptelor purtate de femei indigene războinice, de conchistadorul Francisco de Orellana, care a explorat fluviul în 1540.

luni, 6 iulie 2009

ADN-ul - moleculă a vieţii


ADN-ul - moleculă a vieţii - se găseşte în fiecare celulă a trupului nostru. ADN-ul este organizat în cromozomi (oamenii au 46), pe care se găsesc mii de gene (unităţi de eriditate compuse din baze nucleotide denumite T, G, C şi A). Uimitorul proiect al genomului uman continuă să cartografieze din ce în ce mai precis genele specifice (avem "doar"34000), precum şi să secvenţializeze din ce în ce mai mult enorma construcţie a perechilor de baze ale ADN-ului. Efectele trecerii timpului şi factorii mediului ca, de exemplu, fumatul şi razele ultraviolete solare, împreună cu alţi compuşi cancerogeni şi citotoxici reprezintă garanţii faptului că molecula de ADN suferă avarii. Majoritatea acestora sunt temporare, întrucît există molecule specifice şi sisteme pentru repararea avariilor genetice. Acestea sunt ceea ce se numeşte "ADN-ul de reparare". Se ştie de ceva timp că ADN-ul posedă incredibila capacitate de a se autorepara cînd este deteriorat. Dar cum a apărut această capacitate de refacere - prin timp şi întîmplare sau prin creaţie specifică? Aceste molecule puteau evolua abia mai tîrziu, fiind programate de ADN! Creatorul a proiectat o serie de sisteme de reparaţie ADN şi corectori (enzime), fiecare avînd sarcina de a repara cîte o problemă specifică.

Templul lui Zeus din Olimpia


Templul lui Zeus din Olimpia a fost teminat în anul 457 î.Hr. Este renumit prin statuia lui Zeus, realizată, probabil, în 437-431 î.Hr., de cel mai bun sculptor al vremii, Fidias. Statuia era impunătoare atît prin proporţiile ei (înălţimea de circa 15 metrii), cît şi prin materialele preţioase din care era construită: Zeus, încruntat şi purtînd o coroană din frunze de măslin, şedea pe un tron din abanos şi bronz, împodobit cu fildeş, aur şi petre preţioase; trupul zeului era din lemn de abanos, pielea - din fildeş, îmbrăcămintea - din aur. Nu ştim nimic despre soarta acestei minuni arhitecturale şi spirituale a Antichităţii.

Ciocolata


Ciocolata nu a fost dulce de la început. Se pare că primii care au folosit-o, mayaşii, nu puneau preţ pe ea ca desert, utilizînd-o în schimb ca băutură sacră, în cadrul unor rituale iniţiatice. Mai tîrziu, spaniolii au adăugat trestia de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu esenţe de vanilie şi scorţişoară. Tehnologia de prelucrare a ciocolatei a avansat, eliminînd treptat o serie de componente amărui. În secolul al XIX-lea au avut loc două mari revoluţii în istoria ciocolatei. În 1847 o companie engleză a produs prima ciocolată solidă, iar în 1876 elveţianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată şi a creat un nou produs - ciocolata cu lapte. Ciocolata a făcut parte din raţia soldaţiilor americani încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi este nelipsită din hrana astronauţilor.

duminică, 5 iulie 2009

Yeti - omul-maimuţă


Aproape în toate masivele muntoase din lume circulă legende despre omul-maimuţă, denumit în moduri diferite: yeti, almasty, barmanu, bigfoot. Una dintre aceste creaturi umanoide a fost omorît în 1957, în China. Avea statura de un metru, cîntărea 20 de kg, nu era bipedă, avea unghii plate şi mari, o blană deasă, iar în stomac s-au găsit iarbă şi bambus. Dintre 100 de mărturii despre aceşti "omuleţi sălbatici", 7 au foat considerate absolut credibele. Însă nu toţi oamenii-maimuţă sunt pitici: în Tibet şi în China se întîlnesc şi gigantopiteci. Bigfootul din America de Nord este considerat gigantopitec, strămoşul creaturilor de 3 metri, cu o greutate de 300-400 kg, un fel de King Kong al preistoriei (fosilele lui au fost găsite doar în Asia şi nici un exemplar în America). Martorii descriu bifootul modern puţin mai mic de 2 metrii. Unii consideră că aceşti oameni sălbatici sunt primate care s-au adaptat la o climă riguroasă, devenind bipezi, alţii - că sunt neandertali care au supraveţuit.